Poezii despre covor, pagina 13
Așteptare
Vorbesc cu timpul...
Ce imagine încărcată de zâmbet,
o lungă poveste uitată
pe cărări
de mult călcate, de viață
în urmă lăsate... din păcate.
Misterul trecutului,
fantasmă rămasă
în noapte, îmi aduce aminte
păcatul... frumoasa mea șoaptă.
Uitată sub soare,
soarta,
plăcută la primă vedere,
ți-a deschis poarta.
Căzută... te așteaptă-n tăcere.
Învăluit în mister,
de noapte nedormită
mai așteapt... stingher
s-o umpli, cu șoapte-păcate.
Și, în amară plutire
[...] Citește tot
poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte...
Noapte-ntunecoasă de august
Sus, pe boltă, stelele-s de gheață
Vai! mireasma verii cum s-o gust
Când m-apasă monotona viață?
Praful drumului cețos covor -
Viu miroase-a dragoste pierdută
Greieri nopții dau parfum sonor
Tainic murmurând în bezna slută.
Spaime mii - în suflet mi se-nfig...
Nu-i nici dor nici vrajă să-mi aline
Asprul inimii tomnatec frig
Doamne! Toamna pentru cine vine?
Șovăind pe-al lumii silnic drum
Pașii mei sub stele calcă rar
A-i opri, nu poate nicidecum
Clipa ce se trece în zadar.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Când Martie plutea-n decor
Se întâlniră-ntâmplător
Printre tarabe, la Obor.
Clipind ca libelula-n zbor
Ea îi zâmbi fermecător.
El, crăișor de prin Bihor,
Opt clase, dar viticultor,
Pe dată se simți dator
Să îi ofere-un mărțișor.
Străfulgerați de-un cald fior
Se-aprinse-n ei amorul chior.
Fără de fast și cu mult zor
S-au luat și-n filmul lor color
Ea-i pregătea pui la cuptor
Și-l chema dulce-n Mi minor:
-La masă, scumpe puișor!
El rar bătea câte-un covor
Și-o striga scurt, în... La major:
- Vino de-l ia, fă, Mimișor!
parodie de Elena Victoria Glodean (2015)
Adăugat de EliGlodean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pârâul cascadă
Mă uit la pârâul plin de crengi căzute,
Dar văd în apa cristalină lupte
Și stropi în cascadă ce dau nebunia,
Iar păsările pădurii-mi cântă agonia,
Apa-nvolburată cade printre pietre
Și-ți schimbă privirea către zări albastre.
Freamătă pădurea că asta îți dorești,
Păsările-și iau zborul, iar tu mă-nvelești,
Apa face valuri ca un covor în calea mea,
Aș merge pe aburi de apă dacă aș putea.
Puterea naturii mă poartă ușor spre rai,
Vaporii cascadei mă duc în vraja ce-o purtai
Și inima-mi bate-n mireasma florilor
Privind în pădure spectacolul culorilor.
poezie de Eugenia Calancea (31 octombrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
E toamnă iar
Cu toamna cum, eu iți spun:
am plecat...
și tu chiar nu credea-i
că poate fi adevărat.
E zi de toamnă cu soare
ce strălucește cu fast dureros,
cu frunze ruginii covor
ce ne amintesc de noi duios.
Cu mâinile ridicate la cer,
vei înălța rugăciunea ta,
o vei cânta din nou pe o ''ea'',
și urma pașilor ei din zori...
ce niciodată nu-i vei mai vedea.
Acum ai rămas același
tânăr trist și înlăcrimat,
cu ochi iluminați
privind luceafărul ce schimbă
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi Toamna se trece
Cad lacrimi de frunze-n rugina si sange,
Cu vantul in vuiet ea geme si-si plange,
Trecutul de aur ce ieri l-a avut...
Atata splendoare ce iute-a trecut!
O raza timida razbate prin nor,
Si... ramuri uscate se nalta cu dor,
Dar, cad obosite si-n trosnet se frang,
Si-n linistea noptii le-auzi cum tot plang.
Carari de arama se-ntind spre neant,
Covor rece-al mortii, tablou dezolant,
Azi Toamna se trece, se stinge prin ploi,
Cedand locul Iernii cu neaua ei alba si... visele noi.
poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte (11 noiembrie 2018)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămân pe veci
O clipă stai
sa ma asculti
Si apoi poți pleca
si sa ma uiți
Priveste n suflet
chibzuieste
Uita-te-n fata
si gândeste
Priveste cerul
e senin
Si sufletul de dor
mi-e plin
In ochi doua
stelute lucitoare
Acum tu vrei..
pleca oare?
In fața covor
de petale
Pasesti încet
o iei spre vale
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-o fi să plec
De-o fi să plec, în faptul serii
Să nu regreți, să nu suspini ;
În noaptea grea să nu te sperii
Câ nu vor fi pe cer lumini!
Să nu-ți iei chip de întristare,
Să nu dai lacrimi fără rost
De vise dulci plutind ușoare,
De tot frumosul ce ne-a fost!
Să-mi spui un zâmbet de-mpăcare
În seara-n care negreșit,
Îți las iubirea la picioare
Căci în picioare m-a strivit...
Privindu-mi ochii, să te-apropii
Să mă îmbrățișezi ușor
Să nu prindă de veste plopii,
Nici pașii pierduți pe covor.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (13 noiembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-o fi să plec
De-o fi să plec, în faptul serii
Să nu regreți, să nu suspini ;
În noaptea grea să nu te sperii
Câ nu vor fi pe cer lumini!
Să nu-ți iei chip de întristare,
Să nu dai lacrimi fără rost
De vise dulci plutind ușoare,
De tot frumosul ce ne-a fost!
Să-mi spui un zâmbet de-mpăcare
În seara-n care negreșit,
Îți las iubirea la picioare
Căci în picioare m-a strivit...
Privindu-mi ochii, să te-apropii
Să mă îmbrățișezi ușor
Să nu prindă de veste plopii,
Nici pașii pierduți pe covor.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (13 noiembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tată
azi îngeri aripi își deschid în chip de cruce
copacii ursuzi își leapădă frunza-n covor
cuiburi goale-ncâlcite în ramuri năuce
noi orfani suntem păsări rătăcite în zbor
e toamnă tată și-asfințitul tău nu-i răcit
dorul ne doare-n frigul dimineții treze
azi boabe de rouă sub pleoap-au îmbobocit
se îmbulzesc în zori chipul să-ți contureze
la noapte-o să-ți miroase-a must de tămâioasă
sita zorilor cerne întrebări fără rost
fluturi cu aripi arse și ziua-i pioasă
e septembrie tată ziua ta ar fi fost
poezie de Silvia Cuzum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!