cainile si omul

Fără suflet, omul nu mai este om

Pleacă sufletul din om
cum pleacă frunza din pom.
Dar frunza revine iară
într-o nouă primăvară.
Pentru sufletul plecat
nu e cale de-înturnat.
Pomul din nou înverzeşte,
omu-n pământ putrezeşte.
Fără frunze, pomul
mai poate fi pom.
Fără suflet, omul
nu mai este om.

poezie de Dumitru Delcă (18 octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copile, preţuieşte

Preţuieşte viaţa, preţuieşte timpul!
Nu pierde speranţa, aici e Olimpul.
Preţuieşte omul, preţuieşte ţara!
Preţuieşte rodul şi înfruntă fiara.
Omul te învaţă, ţara te înalţă.
Rodul te hrăneşte, fiara se îmblânzeşte.
Nu pleca afară! Aici ai tot ce vrei.
Eşti stăpân pe ţară, eşti viitorul ei.

poezie de Dumitru Delcă (20 noiembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul bun şi omul rău

Eşti bun când doar la bine-aderi,
Când în ispite tu nu cazi,
Când astăzi eşti mai bun ca ieri,
Iar mâine eşti mai bun ca azi.

Eşti rău când tu, din răsputeri,
Faci rău şi tot mai rău decazi,
Când astăzi eşti mai rău ca ieri,
Iar mâine şi mai rău ca azi.

poezie de George Budoi din Bunătatea şi răutatea (25 februarie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul

(cugetare versificată)
"Ce capodoperă este omul
... Frumuseţea lumii!"
Shakespeare

Dă-ţi seama omule ce eşti,
Ca visul unei umbre pământeşti.
Ca pâinea caldă omul este
Dacă e bun şi locul îl sfinţeşte.

Ca o vioară-n lume omu-i dat
Şi merge când e încordat.
Când coardele viorii i-au căzut
Rămâne ca vioara-lemn tăcut. -

Şi ca un ghem de aţă omu-i dat,
Un ghem sunt clipele aici de stat
Ghem încâlcit ce trebuie descurcat,
Şi nu toţi să-l desfacă au apucat.

[...] Citeşte tot

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul, Zeu nemuritor

S-au născut dintr-o durere,
Într-o seară încetişor,
Nişte versuri despre viaţă
Despre moarte, despre amor.
Să vă spun acum povestea
Cand dormeam eu mai demult
Nu-mi înţelegeam nici lecţia
Nici prin cap nu mi-a trecut.
Că atunci când ai durere
E să înveţi despre iubire
Despre milă şi iertare
Şi ce poţi face mai bine.
Iar cand alţii n-au habar
Şi mai rau fac decât bine
Dacă îi vei judeca
La judecata ajungi tu maine.
Timpul trece si răstoarnă
Ale vieţii lectii mari
Cand tu pierzi altii se înalţă
Sunt ca nişte judiciari.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicoleta Petre
Adăugat de Nicoleta Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iedera

Iedera care se-ntinde
Pe pământ, rămâne slabă,
Toţi o sfarmă cu piciorul,
Şi ea veştejeşte în grabă,
Dar, când iedera se-nalţă,
Tot mai sus şi mai umbroasă,
Cine-o vede, o iubeşte,
Lăudând-o, că-i frumoasă.

Astfel omul, când rămâne
Numai pe pământ cu gândul,
Toţi îl ocolesc, cu mâna
De departe arătându-l.
Dar când omul îşi înalţă
Gândul către Cer mereu,
Îl iubeşte toată lumea
Şi-i ajută Dumnezeu!

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar vine o vreme

În tăcere, pomul
către cer se-înalţă.
Să trăiască, omul,
de la pom învaţă.

Învaţă cum să crească,
învaţă să muncească.
În lumină se răsfaţă
şi către cer se înalţă.
Dar
Vine o vreme când pomul
nu mai înfrunzeşte.
Vine o vreme când omul,
mult îmbătrâneşte.
Atunci,
Nici unul, nici altul
nu mai scrutează înaltul.
Nu mai adoră văzduhul,
către cer le pleacă duhul.

poezie de Dumitru Delcă (24 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremea ca omul

Se ducea şi toca lemne desculţă
Şi nu era gaz deloc
Şi ea povestea că fătase o oaie doi
Miei. Când au fost războaie,
Era şi ger mare,
Şi în 1913 şi-n 1917 atât era zăpada de mare!
Şi-o geruia.

"Că şi timpul e cum îşi face omul veacul,
Dacă sunt
Paşnici, e cald, frumos, dacă se-ncaieră între ei,
Se pun nişte potoape
Şi iarna nu mai ieşi din nămeţi.
Eu când văd că e ger rău,
Ma gândesc unde s-o fi mai spart
Vreo bubă şi mă-nchin
Să nu ajungă şi răul ăla la noi,
Repede, repede cum vine necazul".

poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vanitatea

Vanitate, Vanitate,
Tu-mpingi omul la păcate!
Tu bagi omul în bucluc,
Şi deştept, şi hăbăuc.

Vanitate, Vanitate,
Tu eşti o realitate:
Sora bună a Prostiei
Şi opusul Modestiei.

Vanitate, Vanitate,
Tu te bagi, te bagi în toate;
Ca şi lumea eşti de veche,
Iar în rele n-ai pereche.

Vanitate, Vanitate,
Tu eşti o absurditate;
Nu ai formă, nu ai corp,
Nu-ţi găsim un anticorp.

[...] Citeşte tot

poezie de George Budoi din Vanitatea şi Modestia în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (14 august 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul potrivit

Iubiţi bărbatul lângă care,
Simţiţi cum aripile cresc,
Sărac, cu mâinile murdare,
Bogat în tot ce-i sufletesc.

Iubiţi pe-acela, ce cu trudă,
Munceşte pentru pâinea sa,
În salopeta veche, udă,
Nu uită-o floare să vă ia.

Iubiţi palma bătătorită,
A celui ce-a plecat de jos,
Chiar de pare diferită,
Ştie-a dezmierda frumos.

Iubiţi-i fruntea asudată,
Iubiţi-i părul îmbâcsit,
Căci asta e munca curată,
Căci el e omul potrivit.

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!