Poezii despre cainile si omul, pagina 13
De ce
De ce, e omul astăzi neputincios și surd
Trăindu-și ani dați în neguri și absurd?
De ce, e orb în suflet și fără de simțire
Pierzând adesea calea și sfânta sa menire?
De ce, e omul nostru nechibzuit și prost
Nu vede decât banul, averi fără de rost?
De ce, se-nveșmântează în lungă nepăsare
Pierzându-și mântuirea și zborul către soare?
De ce, omu-i de gheață și în trăire mut
La geamătul de frate în negură pierdut?
De ce, nu are un crez, voință înzecită
Să dăruiască-n jur iubire-n cer sfințită?
De ce, e omul crud călcând pe oseminte,
Puterea și mărirea e tot ce are-n minte?
Hălăduiește-n viață, nebun, debusolat
Neștiind că toate astea în van le-a adunat.
În ceasul cel din urmă să fim mai înțelepți,
Cu suflete curate și-n cugete mai drepți,
Numai prin rugă aprinsă vom fi învingători,
Mergând pe drumul vieții, miloși și iertători.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calul, creație divină...
Dumnezeu a creat calul,
Omul l-a domesticit,
Să îi poarte șeaua, carul,
Din zori până-n asfințit...
A purtat în lupte omul,
Razboaie i-a câștigat,
O legendă îi e "domul"
Pegasului... înaripat...
Si in basmele române,
Caii jăratec mâncau,
Frângeau liftele păgâne,
Și victorii aduceau...
De milenii, calul prieten
Omului i-a dat suflarea,
Iar acesta cu un pinten
L-a forțat să-și dea sudoarea...
[...] Citește tot
poezie de Constantin Enescu (5 octombrie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puterea
Dumnezeu Omul când
l-a creat
Din Sine atâta dragoste i-a dat
Încât să se poată revărsa și pe Pământ
Ca să-l crească si îngrijească permanent.
Doar că Omul când din Putere a gustat
Și Iubirea din sine în
Putere și avere a schimbat
De Iubirea primită a uitat
Și doar la puterea atât de efemeră, omenească s-a
limitat
Ce păcat!!!
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De înviere
Gemând pământul
jertfă de sânge
primește
și suferă
pentru OMUL răstignit...
fără păcat
și plin de libertate.
Maică zdrobită
scump fiu
plângând...
suflet în trup
de dureri
și suferințe
străpuns de lancea
păctului.
Golgotă de inimi
plâng
OMUL ce moare
păcat răscumpărând
în fața Tălui-mormânt
[...] Citește tot
poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sclavii lui Dumnezeu
Undeva, pe o planeta
Chiar a treia de la soare
Își trăiesc viața mizeră
O mulțime de-animale.
Printre multe orătănii
Chiar în vârful existenței
Se află omul, ființa
Ce-a spus da independenței.
Dependent însă de zeul
Care le-a făcut pe toate
Ce spune că e stăpânul
Și oricând are dreptate
Omul își trăiește viața
De sclav al divinității
Hranindu-se cu speranța
Pentru ziua libertății.
[...] Citește tot
poezie de Bogdan Constantin Proca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul domestic
omul cu înțelepciune a inventat domesticirea
animalelor
crescute pe lângă casă, hrănite, muncite, exploatate
în final sacrificate
apoi a descoperit ceva mai interesant
domesticirea omului de către om
crescătoriile în mari orașe, cuști în apartamente
jugul la biroul unde soarele e desenat pe tavanul liftului
mâncarea furaj concentrat din supermarket
și cea mai tare realizare, libertatea
din mintea oamenilor domesticiți
cu filme, cu știri, cu reclame, cu vacanțe scurte
în resorturi corespunzătoare
omul domestic se reproduce controlat în laboratoare
dă naștere altor oameni domestici educați despre libertate
când se trezește unu, cu amintiri
de când oamenii migrau în toată lumea
evadează din morala comună pe câmpiile posibilului
colectivul ia atitudine, îl marginalizează din crescătorie la abator
un nebun, inadaptat, neînțeles, decăzut, paria
[...] Citește tot
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Actorul și căpușa
De la omul nalt cât ușa
Jovial și pus pe glume
Și-a făcut cum știm, căpușa...
Printre alți vampiri, renume!
Blestemata creatură
Boala i-a inoculat
C-o singură mușcătură
Și... l-a țintuit la pat!
După-un chin de luni și luni
Omul a plecat în rai
Unde-s duși oamenii buni...
Fără strai și fără grai!
(Veșnică amintire, marelui actor Șerban Ionescu ucis de o căpușă!)
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De la voință până la putință
Se spune că,
dacă omul ar vrea,
multe ar avea.
Numai că,
de la voință,
până la putință,
este cale lungă.
Numai cine poate,
calea o străbate,
la final s-ajungă.
Un proverb ne spune,
că omul propune,
iar Domnul dispune.
Doar Domnul hotărăște
cât, și cui să dea.
Pe cine răsplătește
după munca sa.
poezie de Dumitru Delcă (august 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plumb de iarnă
(Și iar... aceeași oră de dimineață...)
Și iar... aceeași oră de dimineață...
Pe toate mocnind același secret;
Un frig violet, și fața e creață-
-O, cum omul a devenit concret...
Lungi plictiseli în turnurile sumbre...
Noian de superstiții, cu hohot sec, târziu;
-Vei merita o lampă-n mohorâte umbre
Și corbii azvârliți de-al nopților pustiu.
În noaptea viforoasă de vei putea învinge
O tristă-ngăduire, sau un humor secret-
Vor auzi în turnuri, se vor uita cum ninge...
-O, cum omul a devenit concret...
poezie celebră de George Bacovia din volumul Scântei galbene, 1926
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Având aceeași soartă
Cât e tânăr, omul,
de rău nu se teme.
Este ca și pomul
care-înfruntă vreme.
Când se-adună anii
și amprente lasă,
Nici măcar chiar banii,
viața n-o salvează.
La fel e și pomul
bântuit de vreme.
Își pierde tot rodul,
Nu mai este verde.
Având aceeasi soartă,
Și omul și pomul
sfârșesc. Unul pe vatră,
altul sus, la Domnul.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!