Muntii Neamtului

Şi eu sunt o frunză

Ridic ochii-n zare
spre munţii făloşi
Văd norii pe creste
şi-mi spun că-s frumoşi
Cern vise de iarnă
trimise cu-n dor
În suflet mi-e toamnă
şi-am suflet uşor
Ca fulgul ce pică
albind tâmpla rară
Am inima crin
şi inspir primăvară
Din aerul tare,
din cetina verde
Din visul ce-n vara trecută
se pierde.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt...

Lăsaţi-mi brazii ca să crească-n tihnă
Şi oile pe pajişti la odihnă,
Lăsaţi-mi apele să curgă line
Şi inimile-n dragoste să fie pline,
Lăsaţi-mi munţii să ne ţină veşnic
Şi nu ucideţi flacăra din sfeşnic,
Lăsaţi-mi mintea trează peste ani
Şi n-o minţiţi cu fraze de "doi bani",
Lăsaţi-mi ţara pură, nepătată
Şi n-o însângeraţi cum aţi făcut-o odată,
Lăsaţi-mi neamul liber pe acest pământ
Să-şi poată spune sincer... gândul prin cuvânt.

poezie de Liviu Reti (19 decembrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sistematizare

S-a furat un munte
era aici aseară
locul l-aţi arat
şi-aţi pus secară

l-aţi furat
cu păduri şi ciobani
n-au mai rămas decât
trei bolovani

bandiţi tâlhari borfaşi mişei
vă bateţi joc de munţii mei
sigur l-aţi cărat în valea mută
să-l vindeţi pe valută

la noapte
îl veţi zidi înapoi
cu cetină mesteceni şi oi
vulturi şi zăpadă pe frunte

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot...

La stele de m-aş înălţa,
Visele-ar fi depline
Şi poate-aş deveni o stea,
Dar mi-ar fi dor de tine!

Pot muta munţii, dacă vreau
Şi schimba rău-n bine,
Venin din apa vieţii beau,
Dar nu pot fără tine!

Pot opri sângele din drum,
La tot mă pot abţine,
Însă nu pot opri nicicum
Iubirea pentru tine!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Un munte semeţ
ce-şi înalţă vârful
deasupra cerului
zgâriind norii
cu piscurile sale
umbrind pământul
cu măreţia sa
înmiresmată de
brazii cei falnici
printre care şuşotesc
izvoarele limpezi
purtându-şi apele la vale
în abisuri nesfârşite
şi cascade însufleţite
de freamătul pădurilor
peste care se aştern
zăpezi în miez de vară,
iar ursul hibernează
în grota-i liniştită
uitând că a trecut iarna

[...] Citeşte tot

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina întunericului

Cum să mă despart
de Floarea-de-Colţ?
Iubirea-i piatră de granit,
nu pot, iubito, să-nţeleg
cum timpul se opune,
când două inimi se doresc
şi se unesc cu-n nume.
Stau în genunchi
rugându-mă la tot ce-i sfânt,
la Muntele Măslin mă duc,
vrând să mă reculeg.
De ce să-mi taie brazii verzi,
de ce să-mi ia şi munţii,
de ce câmpiile să ardă,
de ce sa moară pruncii.
Aştept lumina Lui să vină,
iar întunericul să plece.

poezie de Ion Răduţ din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorule

Frunzuliţă flori mărunte,
Munţii mei, tâmple cărunte,
Daţi frâu liber dorului,
Dorului, odorului!

Plimbă-te, dorule, plimbă,
Doinind nestemata limbă,
Flacăra mormântului
Pe viul pământului!

Du-te, dorule, tot du-te
Până-n zările pierdute,
Leagăn viselor pustii,
Copilandrelor prostii!

Lasă-te, dorule, lasă
Peste mireasa aleasă,
Din munţi pân' la malul mării,
Doinind doina dragă ţării
Pe aripile visării!...

poezie de Tatian Miuţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dorul tău

de dorul tău
mă sting încet şi în tăcere
într-un amurg
ce pot a cere?
decât un cer cu stele,
să-mi lumineze calea
să nu greşesc cărarea
către tine
de dorul tău...
as trece munţii
de dorul tău...
as trece ape
de dorul tău...
m-aş face înger,
să pot să-ţi fiu aproape
să pot să te ating
şi să-ţi şoptesc
că încă te iubesc...

poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calendar

După atâta trudă şi ruşine,
După atâta jertfă şi prăpăd,
Nu mai credeam să te găsesc în mine
Şi într-o zi să pot să te şi văd.

Şi nu-nţeleg cum te-ai putut ascunde
În zaţul unor vârste fără leac
Şi nici nu ştiu de unde până unde
Am mai avut puterea să te fac.

Când ai venit, puteam să fiu sihastru
Şi-n munţii enigmatici să mă-ngrop,
Dar ochii tăi, spălându-mă albastru,
Au doborât şi cerul, strop cu strop.

(...)

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul din zori

Aparente cadenţe într-un fundal
Trec noaptea în şa pe un cal,
Conuri de umbre se plimbă razant
Pe-aripile cerului sătul de înalt.

Număr, primenind galaxii infinite,
Sinoptice gânduri din doruri ivite
În epica zeiască a rutului de cerb
Munţii ard ca frunzele în verb.

Depărtările ne-apropie răspântii,
Lacrimile se încheagă-n pârtii,
Voi aştepta în enclava sedusă de flori,
Să revină calul sărutului din zori.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!