Muntii Neamtului

Soarele

timpul trece ca un fulger azi e ieri, mâine e azi
scutur zilele şi anii ca pe acele de brazi.

doar o clipă, am în faţă o frumoasă zi de vară
când scăldată-n râul rece eram jumătate goală.

a râs soarele la mine jucăuş printre arini
-îţi trimit razele toate ia şi pune-le-n priviri

ia şi râul, ia şi munţii ţipătul de piţigoi
aminteşte-ţi viaţa toată că ai fost cândva cu noi!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele

timpul trece ca un fulger..
azi e ieri... mâine e azi..
scutur zilele şi anii
ca pe acele de brazi!

doar o clipă... am în faţă
o frumoasă zi de vară
când scăldată-n râul rece
eram jumătate goală...

a râs soarele la mine
jucăuş printre arini
-îţi trimit razele toate
ia... şi pune-le-n priviri

ia şi râul... ia şi munţii..
ţipătul de piţigoi
aminteşte-ţi viaţa toată
că ai fost cândva cu noi!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii revin

Revin îngerii acum
Aidoma în munţii noştri
În grafică color
După ce au fost alungaţi
De noi şi de ai noştri
Din porniri păgâne
Din rele credinţe
Coboară acum
Peste piscuri
În zboruri sacre
În zale de lumină
În zile de sărbători
Cu zel şi elan
I-am aşteptat
Dintotdeauna
Ca să revină
De pretutindeni
Din spaţii juxtapuse
Din hiperspaţii
Dar mai ales

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (9 iulie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nestemata neagră

Ay ţiganco dă-te-ncoace
ay ţiganco fă-te mică
nu vrei să te las în pace
râsul tău munţii ridică

Ay ţicanco fă-te mică
ay ţiganco ce rotunde
umbrele-ţi de rândunică
în iad or să mă scufunde

Ay ţiganco ce rotunde
- nu vrei să te las în pace -
înălţimile-ţi m-afunde
ay ţiganco dă-te-ncoace

Ay ţiganco fă-te mică
de ce noaptea ne complică

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (7 octombrie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munţii

Posomorâta lor înlănţuire
Nu e decât un spasm încremenit –
Supremă încordare de granit,
Rămasă dintr-o altă întocmire.

Demult, când dorul lor nebiruit
Îi logodi cu vasta strălucire,
Un braţ semeţ au repezit spre fire...
Dar gheaţa înălţimii l-a-mpietrit.

Şi-n vremea ce c-un gest de renunţare
Atâtea stânci expiră-n vijelie,
Şuvoiul apei neîncăpătoare,

- Şerpuitoare formă veşnic vie –
Prin necuprinsa zărilor câmpie
Se-ndreaptă către mări odihnitoare...

poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munţii

Posomorâta lor înlănţuire
Nu e decât un spasm încremenit
-Supremă încordare de granit,
Rămasă dintr-o altă întocmire.-

Demult când dorul lor nebiruit
Îi logodi cu vasta strălucire,
Un braţ semeţ au repezit spre fire...
Dar gheaţa înălţimii l-a-mpietrit.

Şi-n vreme ce c-un gest de renunţare
Atâtea stânci expiră-n vijelie,
Şuvoiul apei neîncăpătoare,

-Şerpuitoare formă veşnic vie-
Prin necuprinsa zărilor câmpie
Se-ndreaptă către mări odihnitoare...

poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cunoaştere

până să te cunosc, am iubit marea.
până să te cunosc, am iubit munţii.
până să te cunosc, am iubit cerul.
până să te cunosc, am iubit iubirea.
până să te cunosc, am iubit cunoaşterea.
te-am cunoscut şi tot ce am iubit a devenit TU.
tu, acest urlet din adâncul cel mai adânc al fiinţei mele.
te-am cunoscut şi de-atunci,
nu mă mai recunosc.

poezie de Nicu Alifantis din Scrisori nedesfăcute (1997)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţe la apus

Vreau să zbor ca un ICAR
peste munţii anilor,
mă las prins de un gheţar
în grota vremurilor.

Sunt împins într-o câmpie
la umbra unui stejar,
văd ziua ce dă să vie,
ca o pulbere de var.

Îmi doresc acum un vis
să pot să mă odihnesc,
lângă locul cel închis.
peste seninul ceresc.

La o candelă aprinsă
stă de veghe Maica Sfântă,
c-o durere necuprinsă
si în piept, inima frântă.

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apăsător...

Întunericul mă sugrumă...
Mă dor tăcerile, da!
Se prabuşesc munţii de sânge
Din inima mea.
Mă doare liniştea
Ascunsă-n timpane,
Mă agasează tic-tac-ul ce bate
Ritmul tăcerii –
Încă un pas către moarte.
Mă dor încheieturile vântului
Ce foşneşte în suflet –
Teamă şi urlet.
Toate mă dor! Şi mă tem
Ca de cel mai aprig blestem,
Că n-am puterea să mor,
Ci voi trăi repetat
Istoria lutului ce trup s-a creat.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apăsător...

Întunericul mă sugrumă...
Mă dor tăcerile, da!
Se prabuşesc munţii de sânge
Din inima mea.
Mă doare liniştea
Ascunsă-n timpane,
Mă agasează tic-tac-ul ce bate
Ritmul tăcerii –
Încă un pas către moarte.
Mă dor încheieturile vântului
Ce foşneşte în suflet –
Teamă şi urlet.
Toate mă dor! Şi mă tem
Ca de cel mai aprig blestem,
Că n-am puterea să mor,
Ci voi trăi repetat
Istoria lutului ce trup s-a creat.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!