Poezii despre Michelle Rosenberg chemare, pagina 14
Cântec de lună înflorită
Ce liniște de seară e în noi,
ce umbră dezgolită,
genunchii râd în desfătare
și luna-i toată înflorită.
Prin a trupului chemare
mâna ta parcă m-ar scrie,
doar jăraticul din sânge
e început de simfonie.
Cât de pașnică e iarba,
fiind păscută de acei cai
care uneori se-aud
nechezând frumos în rai.
Ay, de pe buze curge mierea
când sărutul mi-l închegi,
iar cu genele-ți de stele
gleznele tu mi le legi.
[...] Citește tot
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amorul e mai
întâi o privire și această scânteie
primă scânteie a
prinde focul care mistuie tot
amorul e mai întâi o privire
apoi un surâs, apoi un cuvânt
o chemare tainică
o făgăduială
o întâlnire
cu o privire cucerești o inimă
odată ce privi
rea atinge inima
s-a terminat, inima e cucerită
cuvintele aduc jurămintele care sunt în
soțite de mângâieri și săruturi
și toate nebuniile din lumea asta
de la o privire pornește scânteia
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemare,vara
Adormim, fiecare-n culcusul lui, seara,
Nestiind soarta noastra ce-aduce, de maine,
Ne-ascunde o taina, in noaptea de veghe, vara.
Ne trezim amandoi dintr-un vis, senzitivi,
Te intreb cine esti, ma intrebi cine sunt,
Ne-ncanta cu-n zambet sagalnic, in zori, vara.
Mainile noastre desprinse se-ntind,
Spre alte taramuri, uitand ce am fost.
Ne-alunga, jelind spre-nserare, vara.
Suntem doua suflete-aparte-n neant,
Nestiutori ratacim printre raze de sori,
Ne cheama cu iubire-napoi, vara.
poezie de Rada Rancu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai, sparge-te [Break, break, break]
Hai, sparge-te, nu te opri,
De stânca cenușie, mare!
Aș vrea acum să pot rosti
A mele gânduri călătoare.
Despre băiatul de pescar,
Ce strigă-n joc la a lui soră!
Despre flăcăul marinar,
Ce cântă-n golf, când stă la proră!
Despre vapoare ce-au plutit
Spre portul lor de sub colină;
Dar mâna mi-a cam amorțit,
Iar vocea-mi este cam străină!
Hai, sparge-te, nu te opri,
De-a ta faleză, dragă mare!
Dar vraja zilei va muri
N-o să mai simt a ei chemare.
poezie de Alfred Tennyson, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Tennyson: Poems Hardcover" de Alfred Tennyson este disponibilă pentru comandă online la 61.99 lei.Vis
miroase a lamâie
vântul mă mângâie cu brațele celui ce-ntârzie...
iarba a înghețat într-o chemare
și pasărea în zbor
timpul deșiră ghemul de clipe
lăsându-mă în urma zilei
luna se joacă cu puii de lup și
ninge peste buzele mele
îndemnându-mă să gust
-
mi-ai luat visul în palme
l-ai legănat la piept cu tot cu iarnă;
când te-am privit
culorile mele s-au înghesuit toate
in surâsul tău
așezat în fotoliul din dreptul inimii mele...
întotdeauna în dreptul inimii
e un surâs
poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Ramona Irimie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul unei vieți
Se simte o viață trecând prin neant,
Se-aprinde o stea printre stele ce ard,
Clepsidra ascunde vulcani și furtuni...
Calvar, jar și umbre, durere, genuni...
Chitara își stinge și ultima coardă
O candelă, iată, începe să ardă!
Un drum transcendent spre o altă chemare...
Un alt început și o altă ninsoare...
În timp limitat o pleiadă de stele,
Atomi căutând treceri dulci prin mistere...
Mirese de vis, univers fără margini
În a versului ploi, pe a verilor pagini.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cheia iubirii
O melodie o doină o încântare
Cheie ce deschide portative
Răsare ca prima rază de soare
Răsună ceruri în lumi rotative
Eterna chemare a îngerului
Cu dulcea-i notă de iubire
Rimează cu pulsul sângelui
Poarta sufletul spre mântuire
De ai o viață zbuciumată
În lumea asta plină de nevoi
Ascultă ca o ultima cântată
Continuă-ți viața printre noi
La început a fost iubirea
Eu m-am îndrăgostit de ea
În suflet a pătruns simțirea
Cu cheia iubirii deschid inima ta
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem cu patos
invoc iubirea ta Isus Cristos
lumina ta îmi este călăuză
trec prin viață cu nesfârșit patos
pentru pacate mai oferă-mi o scuză.
la răscruce de vânturi e cerul
mă înalț spre el cu evlavie mare
muzica divină inundă eterul
ascult în noapte a stelei chemare.
la răspântie de drumuri este visul
urcă Golgota cu crucea cea grea
ajută-mă Doamne să înving abisul
care se tot cască înaintea mea.
fericirea mea constă în scrisul
vitalelor poeme pe scumpă rețea.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemare
Lasă-mă să-ți sărut zâmbetul,
Cheamă-mă, să-ți adun umbletul,
Valul tău de noroc risipit
Lunecă-l peste țărm împietrit!
Cruță liniștea de tulburare
Și oprește vânt din turbare,
Cheamă soare-n cununa-nserării,
Fă Lumină în colțul cămării!
Scrie soartă-n culoare deschisă,
Peste viața de clipe ucisă,
Dă-i curat început de visare
Și îngroapă dureri în uitare!
Cer senin, după ploaie-n amiază,
Pune-n sufletul ce lăcrimează
Și poverile-aruncă degrabă,
Să trăim fericirea întreagă!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păsări rătăcite
Era, în aer, o chemare nouă,
Iar sângele-a răspuns, a fremătat,
Și zborul lor, pornit neașteptat,
Le-a înălțat spre ceruri pe-amândouă.
Zburau alături peste-o lume care
Abia se mai zărea de peste nori,
Se mai strigau discret când, uneori,
Nu se vedeau pe-a cerului cărare.
A fost ca într-un vis, când o furtună
I-a abătut din liniștitul zbor,
I-a despărțit și-a vrut să îi răpună.
În drumul devenit rătăcitor,
Sub soare sau sub razele de lună,
S-au îndreptat, stingher, spre cuibul lor.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!