Epigrame despre sfarsit de an, pagina 14

Conform mai noului meu DEX,
Constat, cam spre sfârşit de drum:
Făcui, o viaţă, numai sex,
Iar dragoste, fac doar acum!

În lume am plecat, ca un erete
Şi astfel toate s-au sfârşit.
Ce oare mă făceam cu voi, măi fete,
Că eu... pe toate v-am iubit.

Era spre seară. Mărgărit
Vorbea frumos. Iar la sfârşit
Acelaşi mare asfinţit...
C-o foarte mică precizare:
Era în seara următoare.

Azi "audiţie"-am avut,
Cu decibeli precum sunt "spinii"
Când s-a sfârşit, rău mi-a părut,
Că fain se mai certau vecinii.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artiştii n-au ureche muzicală,
Iar vocea nu mai este importantă,
Ajunge doar prezenţa mai dansantă
Şi ţeapa, la sfârşit, e colosală!

Femeile, în nopţi târzii,
Când luna-i sus şi stele-s multe,
Ne spun poveşti şi fac copii...
Să aibă cine să le-asculte!

Ca inima de bou, iubitul meu,
De dragul tău, sunt roşie şi eu,
Pe agronome căi te-am răvăşit
Şi bulion în sticlă ai sfârşit.

De-o săptămână ninge viscolit,
Nămeţii cât uluca dau să crească –
Despăgubire-a iernii ce-a fugit
Ca o beţivă... fără să plătească!

Nici asasinii nu-s ce-au fost,
Şi Dracnea e nemulţumit,
Căci vin cu rost sau fără rost,
Şi nu-şi duc treaba la sfârşit...

Acuma, în sfârşit, m-am lămurit:
Poţi tu să cânţi precum Carusso,
De n-ai pus un complet mai "potrivit",
Ai pus-o...!

<< < Pagina 14 >

+sfarsit +de +an