Epigrame despre sfarsit de an, pagina 13

Când frunza-n vii a ruginit
Şi berzele-s în ţari străine,
Emoţiile s-au sfârşit...
La mine şi la trei vecine.

Toţi bărbaţii, în etate,
Cară la sfârşit de viaţă,
Un bătrân nebun - în spate,
Şi-un cadavru viu -în faţă!

Făcând bărbatul spre sfârşit
În toată-ntinderea aceea,
Văzu că-i foarte fericit
Şi-atuncea... îi făcu femeia.

În ce gară am ajuns?
Şi aştept, aştept, aştept...
În sfârşit... primii răspuns:
Bine că eşti tu deştept!

Un concurs perfect, ce-atinge,
Negreşit, de astăzi, miza,
Că-n sfârşit, n-or să câştige
Gheorghe Bâlici şi Diviza!

Viaţa m-a-nvăţat de toate
Şi-n sfârşit acuma ştiu:
Ca să-mi meargă ca pe roate
Trebuie.. să iau taxiuʼ.

Zeci de poveşti de iubire
Lăsate-n voie să se-nşire,
Prea locativ sfârşit de eră:
Singurătatea de garsonieră!

Toamna asta-i o minciună
Seara-i rece, ziua cald;
Nu ştiu ce să fac cu-o brună,
Deocamdată o cam scald.

Viaţa m-a-nvăţat de toate
Şi-n sfârşit acuma ştiu:
Pentru-a-mi merge ca pe roate
Trebuie să iau... taxiu...

Ne-ai vorbit de-nţelepciune,
Doamne, într-atâtea dăţi.
Oare-acum, tăcând, n-ai vrea
In sfârşit, să ne-o arăţi?

epigramă de Emil Şuşnea (29 noiembrie 2020)
Adăugat de EMIL ŞUŞNEA
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 13 >

+sfarsit +de +an