Poezii despre na fost sa fie, pagina 14
Epigraf unei tinere fete
Ne mai amintim.
De parc-a fost odată
și toate ce din nou o să mai fie.
Ca și lămâii cruzi purtai sânii de fată
de a lui sânge clocotind legată.
- Acelui zeu.
Acel refugiat
acela ce răsfață sânii de fecioară.
Dulce ș-aprins ca visul tău curat
umbrindu-ți tinerețea preacurat
și aplecat ca geana-ți stinsă în afară.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor (1926), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epigraf unei tinere fete
Ne mai amintim.
De parc-a fost odată
și toate ce din nou o să mai fie.
Ca și lămâii cruzi purtai sânii de fată
de a lui sânge clocotind legată.
- Acelui zeu.
Acel refugiat
acela ce răsfață sânii de fecioară.
Dulce ș-aprins ca visul tău curat
umbrindu-ți tinerețea preacurat
și aplecat ca geana-ți stinsă în afară.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orizonturi
Risipit prin viață ma plimb, numai eu știu cum mă simt.
Dragă frate, dragă soră,
Totul a mers mai prost ca în altă oră;
Plin cu chin și dor de voi, asa trec zilele cu ploi.
Draga tată, dragă mamă,
O durere mă omoară.
Frământat de zi cu zi, doar la voi a ma gândi,
Stiu că bine nu a fost, am facut și eu un lucru prost!
poezie de Rareș-Mircea Jiga (2014)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Românie, ești sărmană
E păcat de tine, frumoasă și sărmană țară,
Rămâi singură, copiii tăi pleacă afară.
E păcat de tine, frumoasă patrie străbună
Și de-ntreaga națiune română...
Românie... dacă într-o zi te părăsesc
Trebuie să știi că tot mult te iubesc,
Iar singurii indivizi care m-au determinat
Au fost acești conducatori de rahat.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (11 decembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hyperion
De fiecare dată
când scria Eminescu
să deghiza în propriul lui poem
cazul ce mai celebru
a fost când a scris Luceafărul
s-a deghizat așa de bine
încât s-a prefăcut în Luceafăr
după modelul lui Hyperion
și a rămas Luceafăr
peste veacuri
ca să strălucească veșnic
numai un geniu ca el
putea realiza așa ceva.
poezie de David Boia (19 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revizorul nostru
Școlarul Durerii
ce rău a albit...
Anii, la urma urmelor,
anii.
Dar plânsul în hohote,
Plânsul, de ce?
Vai, revizorul nostru,
revizorul școlar
domnul Eminescu,
a fost tras pe roată.
Când vei auzi creanga trosnind,
ia seama spun: e osul lui,
al revizorului nostru școlar...
Minți, școlare, minți,
am răcnit,
Eminescu a fost răstignit.
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-o fi să mor
De-o fi să mor, de-o fi să mor
Să mă lăsăți în vechea haină,
Vor ști doar codrii a mea taină...
La groapa mea dați zor, dați zor.
Cînd voi fi mort, în vreo trei scînduri
Să m-așezați, n-oi ști de gînduri,
Am fost și gînd, dar am trecut,
Am suspinat, dar am tăcut...
La groapa mea dați zor, dați zor...
De-o fi să mor, de-o fi să mor...
poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri, 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carnaval
Cea mai mare surpriză
cel mai mare șoc,
nebunia serii,
punctul culminant
al balului nostru mascat
în care
nimeni
n-a mai cunoscut pe nimemi
a fost acela în care
cineva
a avut ideea genială
să apărem cu toții
cu fețele noastre reale
A trebuit să ne mascăm
din nou
ca să ne mai putem
recunoaște
și să ne dăm
bună ziua.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curentare
Te-am văzut, tu m-ai văzut, noi ne-am văzut.
Să-mi fi fost brățară nervul,
nor de iarbă și păscut,
să îmi fi zărit ieri evul...
Dintre zări mă preling
Doamne, stelelor piezișe
Iartă-mă, m-aprind, mă sting
Cu Isuși pe cruci crucișe.
Vede ochiul meu doar stânga.
Dreapta vede verde Doamne.
Lîngă tine, lîngă lînga
arme sunt și numai arme.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destinul
Destinul nouă ne-a fost dat
Să-mpreunăm un aluat.
De e păgân sau poate sfânt,
Har al aceluiași pământ.
Dă mit și dor împreunării
Și o speranță disperării.
Alunecând prin timpul scurs,
Noi dăm iubirii un parcurs,
Venit din pulbere de astre,
Prinos al zărilor albastre.
Ca spațiul cel nemărginit,
Să ne tot ducă-n infinit.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!