Toate rezultatele despre zestre, pagina 13
Cântec pentru iubire
timpul a întipărit iubirea pe chip
zâmbete și lacrimi s-au scurs deopotrivă
zilnic câte-o amintire în suflet înfirip
zestre pentru veșnicie, avere exclusivă.
știu că fără iubire nu aș fi nimic
poate o cerșetoare la colț de stradă
luptând cu abisul nemernic inamic
stând la mila Domnului voind să mă vadă.
n-am să-i spun iubirii nicicând bun rămas
este minunea vieții ce apropie oameni
este vers și cântec peste tot în atlas
se mulează veșnic pe flucșii lumeni.
iubirea mișcă timpul și acele de ceas
cântă ca o soprană nu uită pe nimeni.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel de vară târzie
Peste lanurile pline zburdă vara răsfățată
Cu picioarele desculțe și pe cap cu coroniță,
Soarele îi dă de veste că-n curând e alungată,
Mângâie și dă săruturi florilor din grădiniță.
Zestre bună lasă-n urmă toamnei ce încet se-arată,
Mărul s-a-nroșit la față întărind a lui codiță,
Peste lanurile pline zburdă vara răsfățată
Cu picioarele desculțe și pe cap cu coroniță.
Un fluture se-odihnește pe un fir de garofiță,
Rândunica-nvață puii cuibului să îi dea roată,
Cu drag și-a primit nuntașii gărgărița ștrengăriță,
Vântul serii-aduce-preajmă miresme de lămâiță,
Peste lanurile pline zburdă vara răsfățată.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gongul unui nou început
bate tare gongul unui nou început
soarele speranței îl zăresc mijind
am sculptat cuvinte cum m-am priceput
poemele luminii le nutresc cu jind.
minunile vieții toate m-au încăput
sufletul e o ladă de zestre vrăjind
bate tare gongul unui nou început
soarele speranței îl zăresc mijind.
timpul mă instruiește ca pe un recrut
la mărul Evei văd șerpii îndârjind
poporul sărăciei între Bega și Prut
sărmanul oftează fericiri tânjind.
bate tare gongul unui nou început
soarele speranței îl admir mijind.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Metamorfoze
Acest drumeag de lespezi încâlciți
Îmi rupe carnea goală și trufașă
Pe urmele a mii de neofiți
Și cu azur durerea mă înfașă.
Nestăvilit 'nainte mă îndemn
Urcat pe uriașe crepuscule,
E lumea ca o amforă de lemn
Și fluer în sărăciile-i pătule.
Hei, suflete deapururea hoinar
Oprește la o margine de vară
Și soarele luându-l felinar
Să trecem peste margine afară.
Voi ocărâ de-acolo, fără cosorog
Acest pământ aidoma cu-o sferă
Și voi scuipa pe mersul lui olog
De brută prăbușită în holeră.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Pena din revista "Universul literar", an I, nr. 10 (7 martie 1942)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine vrea să latre, latră
Caravana vine, trece;
Cine vrea să latre, latră
Piramidele aztece
N-au nimic cu nici o șatră!
Valeria, n-o să ai parte
Nici de lauri, de balauri,
Dacă cei din urmă grauri
S-au izbit de geamuri sparte;
În zadar un simulacru
Mai stârnește sânziene
Scurgând de prin damigene
Oțetit un vin și acru;
Te-a dat gata un nagâț
Care nu zbura prea sus
Iar mirosul de cus-cus
Doar ispită sau ambâț
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luntrașii măruntelor trăiri
ne-mbătăm cu parfumul speranței
inhalând deseori deziluzii
aparent ordonați în dezordini
râșnim bobul amar al cafelei
înșelând papilele cu infima
plăcere de-a sorbi
aburii aromați ai deznădejdii
suntem luntrașii măruntelor trăiri
vâslind spre țărmuri nedefinite
în căutarea ascunsei comori din adâncuri
într-un anume timp devenim
pirații falselor pașapoarte
scotocind fără sens
în lada de zestre a corabiei
când de fapt diamantul
e-n lutul fiecăruia dintre noi
prețios dirijor al emoțiilor
[...] Citește tot
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Volumul în pregătire, CURCUBEUL MUZELOR (11 aprilie 2020)
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luntrașii măruntelor trăiri
ne-mbătăm cu parfumul speranței
inhalând deseori deziluzii
aparent ordonați în dezordini
râșnim bobul amar al cafelei
înșelând papilele cu infima
plăcere de-a sorbi
aburii aromați ai deznădejdii
suntem luntrașii măruntelor trăiri
vâslind spre țărmuri nedefinite
în căutarea ascunsei comori din adâncuri
într-un anume timp devenim
pirații falselor pașapoarte
scotocind fără sens
în lada de zestre a corabiei
când de fapt diamantul
e-n lutul fiecăruia dintre noi
prețios dirijor al fiecărei emoții
[...] Citește tot
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Volumul în pregătire, CURCUBEUL MUZELOR (11 aprilie 2020)
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!
De vorbă cu timpul
m-am intâlnit cu timpu-n drum
am vrut ca să-l opresc o clipă...
să-i spun ca-s fericită acum
să-i mulțumesc că sunt iubită!
dar timpu-n drum nu s-a oprit
mergea grăbit pe o cărare...
-nu pot sa stau cu tine acum
m-asteaptă unul in salvare!
un altul stă inchis demult
intr-o celulă oarecare
ii pare că eu merg incet
si-i este greu in inchisoare
nu pot să stau cu tine azi...
o mamă mâna imi intinde
zicând.... mai stai nu mă lăsa
am cinci copii si un părinte
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciun merit
Ce idiot sunt, îmi pierd timpul
Măsurat, delimitat
De condamnat ce sunt, absintul,
Un incapabil, un ratat.
Mă complac în inexplicabil,
În nul în loc d-intens;
Accept nerod un implacabil
Pierdut în inerția-n sens.
Am doar o piesă de jucat
Și sunt un prost actor,
Nici textul nu l-am învățat...
Dau vina pe-altul, pe-autor...
... Dar poate nu-s eu cel de vină,
Un limitat născut...
Încă n-am învățat nimic! Ruină
Mă complac, prost cum sunt crescut.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din rama anilor și-acum
... am întrebat pe bunicul
cum s-a-mpăcat cu pământul
și-au trăit până la adânci biruinți
brăzdându-și unul altuia fața
bunicul fiind
cel mai mare peste răbdare
în timpul acesta mai lua
și pământ în parte
mare strângător era bunicul
el nu uita niciodată
să pună de-o parte
gând pe gând
în lada de zestre
a firii lui tata
de cânta în pragul casei
întotdeauna din fluier
îngropa toți morții
după pământul muncit de el
până la scara murgului
și-avea o frunte așa înaltă
[...] Citește tot
poezie de Maria Podari (30 decembrie 1970)
Adăugat de Maria Pîrlogea
Comentează! | Votează! | Copiază!