Toate rezultatele despre zestre, pagina 12
Oraș cu străzile înguste
Oraș cu străzile înguste
Și țigănci cu înflorate fuste
Cu birturi unde dorm lângă pahar
Hoți de găini și hoți de buzunar
Cu bunici care se țin de șale
Și cu perdele vechi pe la ferestre
Cu fetele bătrâne, fără zestre
Citind anunțuri matrimoniale
Primarul ce mai dă câte-o amendă
Pentru câinii vagabonzi
Ultimii din pudibonzi
Își fac din aură legendă
Orășel cu străzile înguste
Plin de molii și lăcuste
Cu birturi unde dorm lână pahar
Cerșetori și ultimul țepar
poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lumina Crăciunului
Crăciunul este sărbătoarea luminii
care-i adună pe cei dragi împreună
colinde se înălță la Stele și Lună
îmbracă în magie toți brazii grădinii.
Moș Crăciun așează în altarul iubirii
darurile sfinte așteptate tot anul
mângâierea divină ce trezește elanul
care pune-n mișcare universul gândirii.
se-aprind lumini colore la ferestre
toate casele miros a cozonac cu nucă
noaptea de poveste nu aș vrea să se ducă
din bucurii creștine mi-am făcut o zestre.
emoții mari Crăciunul poate să producă
plămădite din ninsori pe întinderi terestre.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se știe că o persoană care s-a îmbogățit prin acte de conduită ilegală, nu este niciodată mulțumită de avuția sa, oricât de bogată ar fi. Dimpotrivă, caută noi oportunități pentru a-și spori abundența; Căsătoria devine un nou instrument pentru propriile sale scopuri.
Este propus ca ginere tuturor fetelor bogate trimițând pețitori în toate colțurile țării și se căsătorește numai când găsește o zestre care-i place, fără să-i pese câtuși de puțin că tânăra de care își leagă soarta este chipeșă, blândă, cu bune maniere sau o bucată de pânză cu care orice bărbat se poate juca.
Camelia Oprița în Poștașul păpușilor (decembrie 2012)
Adăugat de Jimmy Somerville - Citatepedia.Ro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au înflorit cireșii
Iubito, dă de veste
Că ea natura-i vie
Tu cheamă a fi zestre
Cireșii din chilie.
Iubito, cheamă crângul
Să freamăte ușor
Cu tot ce-i numai nimbul
Să cheme gând de dor.
Iubito, vino-n timpul
Cel necuprins de frig
Unde e rupt el nimbul
De sufletul cel aprig.
Iubito, au înflorit cireșii
E ea natura-n floare
Cu suflete curate
Vestim doar sărbătoare.
Iubito, ei cireșii
Sunt plini doar de ea boare
Pe care chiparoșii
Au pus cunună mare.
[...] Citește tot
poezie de Stelian Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă-n vis de Paște
Plouă în grădină
Cu aripi și cu flori,
Albinele-n surdină
Zboară pe sub nori.
Plouă și cu rouă
Sub curcubeu întins
În coșul plin cu ouă
Și cozonaci de vis.
E visul meu de Paște
Cu muguri de lumină
În care se tot naște
Credința cea divină.
Plouă deci, cu vise
Și cu Hristos în gând,
În fapte necuprinse
De suflet pe pământ.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucuriile luminii
bucuriile luminii coboară în convoi
chemările cerului se aud la ferestre
mierlele transferă frenezii din zăvoi
cu minuni de viață ne facem zestre.
bunul Dumnezeu împlinește nevoi
și destramă toate grijile terestre
bucuriile luminii coboară în convoi
chemările cerului se aud la ferestre.
ploi de împăcare cad șuvoi șuvoi
se hrănesc cu pace naturile terestre
păduri de iubire freamătă pentru voi
se nasc curcubeie din vintre acvestre.
bucuriile luminii coboară în convoi
chemările cerului se aud la ferestre.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testament
Si de-o fi..... si-o fi să mor
Să imi puneți in urcior
Numai vin de Drăgășani
Si lapte-n pahare mari
Numai miere de albine,
Din stupina de la vie
Si lipie coaptă-n vatră
Sau din țest o pâine caldă
Cu un pui pus in mujdei
Si-un buchet de brebenei
Mere ionatan mai multe
Din livada de la munte
Sânziene, albăstrele
Să imi fac cununi din ele
Chihlimbar pentru mărgele
Păpădii pentru inele
Cercei roșii din cireșe
Si un voal ce-i dat de zestre
Mâna mamei l-a cusut
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mame în oglinda timpului (sonet)
MAME ÎN OGLINDA TIMPULUI
(sonet destinelor paralele)
În oglinda timpului când mă privesc,
De-o vreme zăresc chipul tău în mine,
Măicuța mea, că aceleași destine
Au mamele ce nasc prunci și-i ocrotesc.
Zestrea moștenită îți aparține
Și o voi păstra, cât pe Pământ trăiesc.
Asemenea ție sunt, când mi-amintesc
De vremea când împărțeam rău și bine.
Crescut-am pruncii, precum te-am moștenit,
În respect și dragoste părintească,
Prin viață să aibă drumul însorit.
În cinste și dreptate să muncească
Și-n rugă să-și ducă sufletul smerit,
Că soarta e zestre dumnezeiască.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu (februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Condamnații
Condamnații din sanatoriu
Se uită cu jind prin ferestre
Sănătatea, singura lor zestre
A ajuns detaliu derizoriu
Se simt mai vinovați ca la-nceput
Pe umeri duc o tristă condamnare
Că nimeni pe pământ putere n-are
Să le redea întâiul lor statut
Zilnic fac controale de rutină
Și înghit pastile de tot felul
Frica morții le mărește zelul
Că ei zilnic merg înspre ruină
Lasă-n urmă un crâmpei de viață
Unii chiar neveste și copii
Conjugarea verbului a fi
Le-a fugit definitiv din față
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Final
Un tot de scurgeri necontabilizate
Din frică, pe ascuns, sau neștiință...
Nu sunt fără de cont și fără "date";
Irefutabile-s de-o viitoare... neputință!
Chiar risc de nu-i, a fost, sau sigur este,
Totul începe cert și măsurabil...
Prin muncă-l definești indubitabil
Trecut, adăugat în lada genelor de zestre.
Un taboo creem cu mintea ce ne-o stoarcem;
Că doar refuzu-oprește evoluții,
Uitând de timpul, singur veșnic cu soluții
Și linia de start, un "finish" unde... întoarcem.
Indiferent ce-i, spirit, vis, real...
Toate-au un trend, este o scară-n "V";
N-a fost, posibil e, a fost și nu mai e...
Epuizantul maraton, ce-alergi, către FINAL!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!