stefan klein

Dacă

Dacă la Putna, în biserică,
ar veni să ţină predică
Sfântul Ştefan, domn cel Mare,
m-aş ridica în picioare.
Dar, dacă în biserică
ar veni să ţină predică
Isus, -mântuirea mea-
la picioare i-aş cădea.
Predica aş asculta,
veşmintele i-aş săruta,
cânt de slavă aş înălţa.

poezie de Dumitru Delcă (3 iulie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea nu are centru

lumea mea se împarte în
aliona şi anoila

am fost întrebat dacă
aliona înseamnă alienare
sau
ce simt gutuile pătrate

în jurul meu
copiii fosforescenţi
îşi uimesc părinţii
din creştet până în tălpi

răspund
eu nu încerc să modific gutui

mai pun încă un scaun
mă urc şi pe el ca să văd
macaralele cum se prăbuşesc
în depărtări

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Ciobanu
Adăugat de Ştefan Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin

Am privit inapoi
Voi privi inainte
Simt o sete supraomeneasca
De cuvinte.

Vom sparge tipare,
Vom distruge metereze.
Fericesc si nefericesc
Pe cei ce au sa urmeze.

Le dau in dar
O farama de gand -
Sulita si sabie
Pentru avant.

Calca-le pragul
Cu suflet bun.
Caile astrale
Greu se supun.

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Nuţă
Adăugat de Ştefan Nuţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fratelui meu...românului

Mereu se spune, cică
rusii m-au clonat
şi mi-au atribuit
reflexe... ca la căine,
În monstru, în duşmanul tău
m-au transformat...
Nu crede,
frate-meu, romăne!..

Şi se mai spune, cică
m-au rusificat
şi limba ce-o vorbesc
tu n-o-nţelegi prea bine.
Şi chiar şi versul ăsta -ţi
pare cam ciudat,
furat de undeva.
... Aşa e, frate-meu, romăne..?

Se mai zvoneşte, cică
toţi suntem nişte putori,

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (20 iulie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sorcova cu o foaie de palmier

O, iaurgii din Slobozia
eu vă evoc din Mexico
chivuţe gureşe din România
v-aud în piaţă-n Texcoco

o, covrigari din Zimnicea
bărbieri-patroni din Cernavodă
îmi apăreţi în orice stea
c-un brici şi vechiul Cuza-Vodă

geamgii din Munţii Apuseni
şi tocilari din Piaţa Mare
dintre tongani şi hawaieni
vă-nchin o-naltă salutare:

"La anu' şi la mulţi ani!"

poezie de Stefan Baciu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Egoism

dormim, iubito? vreau
să ne-nvelim cu noi pe şolduri,
să ne cântăm balade-n şoapte
să ne cuprindem, spate-n spate
ale iubirii noastre doruri.

să ne trezim?
din oră-n oră, să te ciupesc de tot ce prind,
tu să mă mângâi pe retină cu formele ce-ţi aparţin
eu să mă lăfăi în iubire, iubindu-te cât mai puţin
şi la final să-mi dai tot mie ce-a mai rămas după ce termin.

poezie de Ştefan Ababei
Adăugat de Ştefan Ababei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mica elegie

tăcere şi fotografii vechi
un scaun deplasat neglijent

umbre ascuţite rănesc lumina

de-acum nu ne mai întâlnim aici
nu mai vindecăm lumina
nu mai măturăm întunericul
nu mai scoatem oamenii captivi
din interiorul fotografiilor

ei se eliberează singuri
vin după mine
în tăcerea lucrurilor părăsite
şi a propriilor chipuri

văd lumea moartă
şi pe a mea – mereu vie

râd spre mine

[...] Citeşte tot

poezie de Stefan Jurkowski, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albatros plăpând

Din cerul cel albastru a coborât spre mine
Un albatros cu aripi ca razele divine,
Părea să aibă-o ţintă, un nevăzut catarg,
Dar a căzut deodată, în valuri ce se sparg.

A fost cândva o stea, un albatros plăpând,
Ce m-a lăsat cu visul neliniştit în gând,
Plutind spre cer, s-a ridicat spre soare,
Cu zborul ei, fără asemănare!

poezie de Ştefan Ciuculescu din Umbra dorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

Dacă ai deschide ţi-aş scrie un poem
muindu-mi pana în suflet,
ţi-aş însemna pe cer
stele pe care încă nimeni nu le-a cântat;
pe una din ele,
sub singura ramură înflorită în univers,
ţi-aş dărui un fruct
în care şarpele încă nu a intrat...
Sub umbra ei nu stă nimeni
să ne ceară socoteală pentru păcat.

poezie de Aurel Ştefan Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştefan la moarte

Ştefan, domnul ţării, pe cei mai mari uneşte
La Suceava veche şi-astfel le vorbeşte:
- "Fiul meu cel june! Voi, români doriţi!
Moartea mă culege dintr-ai mei iubiţi.
Dorul pentru viaţă nu mă-ntristă foarte;
Omul chiar când naşte face-un pas spre moarte.
Viaţa-i ca fantasma cu chipul plăpând
Ce prin nopţi s-arată şi se stinge blând.
Omu-i ca un vierme ce-n ţărână pare
Un minut vederii şi, lucind, dispare.
Dar mă-ntristă foarte norul furtunos
Ce pe cerul ţării trece neguros;
Soliman ce mâine poate se prepară
A lovi cu moarte draga noastră ţară.
Ungurul cel falnic se supune lui.
În poloni credinţă nu mai poţi să pui.
Un pilot cu minte prin furtuna tare
Nu desface toate pânzele ce are.
Astfel pân' ce fieru-i nou să-l încercăm,
Cu temeiuri bune ţara să-nchinăm.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu din Cartea - Legende Istorice
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!