stefan klein

2012

Pamantul pare prins de raza mortii
E negru si calcat in picioare...
Isi depana in pragul noptii,
Povestea, care-n suflet, curge, doare...

Caci omul l-a strivit si l-a infrant
I-a luat si seva si puterea,
De a ramas numai cu fierea
Pe care o rumega, tacut.

Dar eu ii mai aduc inca tribut
Pamantului pe care zic ai mei ca au trecut...

poezie de Ştefan Nuţă
Adăugat de Ştefan Nuţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

Te-asemeni florilor de primăvară
Atunci când îşi desfac petalele
Tu radiezi o frumuseţe rară
Şi pentru tine luminează soarele

Tu eşti un înger printre oameni
Trimis din cer de Dumnezeu
Să mă veghezi pe mine pretutindeni
Să mă înveti să înving ce-i greu

Tu eşti luceafar între stele
Şi vreau să fi a mea pe viaţă
Cu tine uit de clipe grele
Doar tu îmi dai speranţă

poezie de Stefan Tabacu
Adăugat de Stefan Tabacu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devenire

Poate-am fost cândva o floare,
Răsărită în ţărm pustiu
Poate-am fost rază de soare,
Într-un veac ce nu-l mai ştiu.
Poate-am fost un strop de rouă
Pe un fir de iarbă verde
Răsărit sub lună nouă
Cugetele să-mi dezmierde
Har divin să se coboare
Peste flori şi peste raze,
Din smaralde şi topaze.

poezie de Ştefan Ciuculescu din Cuget nemuritor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

câtă singurătatea poate încăpea într-un om?
încape oare toată singurătatea lumii?
de ce să vorbim despre singurătate ca despre
un lucru exterior, ca despre
ceva ce ne lipseşte dinafară, când ea
vine de cele mai multe ori
dinăuntru,
aşa cum uneori ne simţim
din ce în ce mai singuri
cu cât suntem mai înconjuraţi de oameni.

poezie de Ionuţ Ştefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

A ruginit frunza din vii
înspre Sovata, Ghimeş şi Zizin
dar la babord în Waikiki
ce soare blând, de aur plin.

Pustii sunt lanuri şi câmpii
departe-n Turnu Măgurele
în golf la orele târzii
cade-o cascadă grea de stele.

Când rândunelele-au plecat
se-ntorc la cuiburi papagalii
pustii sunt horele din sat
dar plini de floare portocalii.

poezie celebră de Ştefan Baciu
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul lui Ştefan cel Mare

Seara răspândeşte umbrele-i uşoare.
Şi melancolia trece gânditoare.

Dar Ştefan cel Mare, rătăcit prin văi,
Dintr-un corn de aur cheamă bravii săi.

Inima-i zdrobită ca a lui oştire;
Ţara-i întristată ca a lui gândire!

Pe un colţ de piatră şade el în dor;
Vântul suflă păru-i lung, fluturător.

Pentru-ntâia oară inima lui plânge!
Ochii lui revarsă picături de sânge.

Acolo dă capul somnului mijind
Ce-i închide ochii cu-aripa-i d-argint.

Iată că-i apare o fecioară jună,
Ale cărei plete strălucesc la lună,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu din Cartea - Legende Istorice
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rusiei (pamflet)

Despre voi se duse buhul.
Spune glia-mi şi văzduhul,
De la munte pân' la mare:
Noi am dat Ştefan cel Mare
Şi-Alexandru zis cel Bun,
Un alt minunat străbun;
Voi, din neamul cel pricaznic,
Voi aţi dat Ivan cel Groaznic.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (10 iulie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

cât de roz-bombon mi s-a prărut visul
de a fi măcar bob de grâu în gusa păsării zburătoare
penate de Aurel Vlaicu
mi s-a împlinit la manşa fireştii reveniri pe pista pământ
copilot fiindu-mi VARIA ŞTEFAN
o minune de om căruia Caracalul
ar trebui să-i rămână dator
pentru puterea lăuntrică de a nu se fi lăsat paharnicul
emoţiilor consumatoare de alcool
distilat din drojdie de iluzii acrobatice

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminesciană

Lasă tremurul din ape pe-al tău sân să mă cobor,
În privirea-ţi prea curată, ochii tăi adânc mă dor.
Şi mă pierd în universuri, prin luceferii de rând,
Preafrumoasă pământeană cu şuviţele în vânt.

Nu imperii lucitoare tu să-mi ceri a mă iubi,
Cere-mi freamăt de izvoare, desfrânări în nopţi târzii,
Cere-mi floare de cicoare, şir de stele, cere-mi luna!
Tu, a mea nemuritoare, printre ele eşti totuna...

poezie de Ştefan Radu Muşat din Boema (ianuarie 2015)
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corp astral

Ca sfinţii pe catapeteasmă
Cu fruntea aureolată
E frunza, floarea cea mireasmă
De aură înconjurată
Chiar bietelor vieţuitoare,
O libelulă sau o floare,
De li se rupe o sepală,
O aripă sau o petală,
Conturul lor fin, dantelat
Rămâne nemodificat.

Făptura noastră gânditoare
Neânţeleasă de oricare,
Cu trup şi suflet sfârtecat
De violenţă, de păcat,
În aura ei colorată
Aşteaptă dreapta judecată.

poezie de Ştefan Marinescu din Rezonanţe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!