privit

Nefiinta

roşu, albastru, verde
s-au amestecat culorile
zăpada s-a făcut albastră
apusul se părea verzui
nu ştiu cum s-au încurcat
şi cine le-a schimbat
dar nu era nimic la locul lui
şi cerul nu era albastru
era roşu ca sângele lui
m-am apropiat mirat şi m-am uitat
în oglinda apei cum m-am schimbat
am privit sus, şi cerul l-am intrebat
dacă mai sunt sau am plecat
o stea neagră, paşii mi ia-ndrumat,
mi-a arătat trupu-mi însângerat
şi-am văzut şi nimicirea
mi-a dispărut şi amintirea
şi doar nefiinta mă aştepta

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transfigurare

Vai, ce urât mă regăsesc uneori,
crestând hârtia, ca pe-un crin bolnav,
cu unghiile lungi, cuprins de teamă...
Par în chiliile cu lespezi roase
uitatul alchimist târându-şi ghebul
şi barba de sub mucede arcade,
cerşindu-şi sieşi blestematul aur.
Cu strâmbe degete zvâcnind sub lampă,
şi proiectând peste perete umbra
cuvântului abia ivit pe filă,
duhul ţigării-l izgonesc, de-o clipă,
spre cărţi ce se subţie în tartaje...
Râzând, urlând, schimonosit aproape,
cu fiecare literă scurtez
a vârstei cale, şi-nnoptând îmi pare
că-mbătrânesc c-o literă mai mult,
că-s palid, şters şi, dureros, acelaşi.
Dar i-aţi privit pe-ndrăgostiţi? Sărutul
le schimbă, straniu, liniile feţei
şi-i face albi de spaime

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aş fi ştiut...

Bătrâni şi copii – erau străzile pline,
Dacă aş fi ştiut c-o s-ajungă ruine
Ţărişoara aceasta, nu aş mai fi sperat
La o-ntreagă frăţie, aş fi plecat!

M-aş fi dus de nebun, aş fi luat-o din loc!
Nu aş mai fi privit în urmă deloc.
Nu aş mai fi sperat, la nimic împreună,
Aş fi luat-o din loc... după-o altfel de turmă.

Azi, îmi vine prea greu să accept nebunia
Ce-a cuprins omenirea, în special România...
Ce-a făcut să s-aleagă praful de noi.
Cum să nu mă apese, privind înapoi!?

E-o prostie în aer, ce ne-ar arde pe toţi!
Îmi e clar că ne vor despuiaţi de chiloţi...
Deja, nu mai aveam demnitate deloc
Şi-ncurând, vom rămâne fără gram de noroc...

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (10 septembrie 2019)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru o posibilă întâlnire cu mama

locuiesc la periferia unei clipe şi
deseori îmi închiriez
o singurătate
doar aşa pentru a-mi pierde vremea
în tot acest timp
mai vorbesc cu Dumnezeu
despre una-alta
ultima oară l-am întrebat despre mama şi
l-am rugat să lase fereastra deschisă
ca să pot privi înăuntru
şi ca o consecinţă a indiferenţei
m-a privit drept în ochi
apoi a râs

doar atât...

unii ar putea crede că sunt nebun
şi că uneori îmi închipui lucruri
care nici nu există
ori că-mi împrumut durerea

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Practica social-politică a democraţiei, adică trecerea de la adevăr la real, a pus în evidenţă două tipuri (forme) mari de democraţie: democraţia de dreaptă şi democraţia de stânga, fiecare dintre ele revendicându-şi cu aroganţă pretenţia de a deţine adevărul absolut întru binele şi fericirea speciei umane. În realitate, în loc să fie complementare şi într-o funcţionalitate unitară, aşa cum sunt emisfera dreaptă şi emisfera stângă, menite parcă să lupte împotriva sensului de evoluţie al speciei umane, ele se situează pe baricade opuse, într-un război sângeros şi orb al cărui scop, privit dinspre interesul comun, e greu de înţeles cui serveşte.

Corneliu Sofronie în Sensuri, Democraţia la Judecata de Apoi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E groaznic cât de caraghios ne îmbrăcăm noi. Nu numai că nu e igienic, nu e confortabil, nu e decent - dar e cât se poate de urât. Aţi privit un bărbat alergând pe stradă, după tramvai sau după pălărie? Cea mai slută fată pare o Diană, comparându-le mişcările, poziţia trupului în fugă, atitudinea capului. Fără îndoială, un european modern e făcut să fie urât şi ridicol. Colaborează la meschinizarea lui duzini întregi de agenţi, superstiţii şi mode. De aici, probabil, surpriza, plăcută ochiului, a bărbaţilor în costum de baie - şi indiferenţa mai mult sau mai puţin generală cu care sunt privite femeile în acelaşi costum. Dar moda a izbutit să ascundă şi să meschinizeze tot ce e linie, echilibru, semnificaţie în frumuseţea virilă.

Mircea Eliade în Moda bărbătească
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sancturaniu

Iubito,
dacă Dumnezeu ar fi existat,
şi-ar fi privit în ochii tăi,
ar fi lăsat Raiul în grija Satanei,
să se odihnească puţin
în irisul ce-ţi descoperă sufletul
ca o apă de munte,
din care cu mult timp în urmă,
înainte să existăm,
Eros se cinstea
şi îşi spăla sufletul,
când astăzi noi, cei care privim
eternitatea din larg,
împreună cu Sfânta Micime,
ne dăm seama
că lacrimile curg din munţi
asemenea pâraielor din amintiri.

De ce aş fi lăsat întinderile
să se surpe între noi,

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Popa (martie 2010)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţia

Cineva care face cuiva
ce face Regele Alexandru cu sabia
taie pe cineva
cum a tăiat el nodul gordian.
Nu i-a venit în cap cuiva
dintr-un motiv banal
nimănui.

Au fost
sute de filozofi - niciunul n-a descurcat
nu-i de mirare că astăzi se ascund prin
colţuri.
Mercenarii îi prind de barbă,
de răsfirate, albe, ca de ţap,
şi-aruncă-n aer cineva
un râs puternic
de ceva.

De-ajuns.
Iute a privit Regele de sub panaş,

[...] Citeşte tot

poezie de Wislawa Szymborska
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu

Vreau să-ţi simt prezenţa,
Dar nu eşti,
Şi un dor mă frământă
Adânc....

Inima mi-ai otrăvit,
Când în ochi m-ai privit,
În acea noapte de mai,
Când la răsărit,
Ai pierit.

Am ajuns la concluzia,
Că inima mea nu poate supravieţui
Fără a fi măcar o clipă
Alături de tine....

Ştiu bine că ochii-mi ai uitat,
Şi-am să-ncerc a-i desluşi, inimii mele,
Că şi eu am făcut la fel,
Dar mint….

[...] Citeşte tot

poezie de Andreea Popovici
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venise bâlciul

Venise bâlciul
Şi era toamnă, şi era frig.
Venise bâlciul cu alviţa şi comédiile,
ţiganii-şi puseseră şatra peste vale,
noi terminam orele târziu,
se-nnoptase şi-mi era frică.

Zolea, repetentul clasei, zice
"Te trec eu, te costă o alviţă"
bine — zic — şi pe tine un leu
de câte ori îţi dau caietul în pauze să copiezi tema.

"S-a făcut; nu te costă nimic."
M-a trecut valea şi a stat în poartă pân-am intrat.

A doua zi l-am privit cu alţi ochi,
crescuse parcă mai înalt
şi nici aşa prost nu-mi mai părea.

"Vezi, mamă — parc-o auzeam pe bunica -,

[...] Citeşte tot

poezie de Florentina Loredana Dalian din Domnişoara Nimeni (2017)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!