palat

Tatăl lor, craiul, s-a însurat cu o crăiasă rea şi hapsână, căreia nu-i erau dragi copiii. Au putut să vadă asta chiar de la început; în palat era petrecere mare şi ei s-au apucat să se joace de-a musafirii; de obicei, când se jucau aşa căpătau o mulţime de prăjituri şi de mere coapte, acum însă crăiasa cea nouă le-a dat o ceaşcă cu nisip şi le-a spus că se pot juca foarte bine şi aşa.

Hans Christian Andersen în Lebedele
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi fauna

Bouri, zimbri carpatini, răcanii,
Pe fronturi străine numără banii,
Din vitejia străbunilor, insolent,
În urbe ne aminteşte-un monument

Zeloşi, civilii le-ntocmesc deconturi,
Diurnele-n parai pe aspre fronturi,
Scad plumbii cu plumbul din birou,
Căpuşe parazite pe lângă brav erou

Ca taurii, conchistadorii năvăleau
Pe trepte de palat. La Glorie cerşeau...
Iar Gloria, exces de selectivitate,
Nu-şi descuia centurile de castitate.

parodie de Constantin Ardeleanu, după Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liviu Dragnea, către guvernul său

Dragul meu guvern frumos,
eu te-am pus, eu te-am dat jos,
că nu-mi mai eşti de folos.
Eu te-am băgat, eu te scot.
Să te suport numai pot.
Eu te-am numit, te-am instalat,
pe parcurs, tu mai trădat.
Cu ai mei confraţi din ceată,
cu moţiunea aprobată,
Cu tot riscul asumat
te voi scoate din palat.
De tine m-am săturat,
că n-ai jucat cum ţi-am cântat.

poezie de Dumitru Delcă (21 iunie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stejarul

Pădure albă de argint
Un vânt uşor te animă
O ramură îsi ea avânt
Copacul alb se nclină

Un palat de zahar pari
Turle glazurate-n nea
Frunzele ferestre mari
E stejaru-n vreme rea

Pudră vanilată-n colb
Nopţi cu lună argintie
Zâne îmbrăcate-n alb
Toate-s dedicate ţie

Privesc a ta coroană
Eşti un rege popular
Gheaţă-ţi pui pe rană
Regele păduri secular

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulcegării

Să aibă cerul roşu-n gât?
Amurgă-mă toţi sfinţii
când ochi pe ochi ţi-ai coborât
în gură tusea minţii
Să fulgeri fără de păcat
Şi-n tihnă de femeie
Să naşti pe ape un palat
şi din pământ o cheie.
Să vin cu câmpul alergând
Pe şaua dintre dealuri
Să-aştept şopârlele la rând
Ce îţi promit balauri.
Şi când mi-o fi să te ajung
Să te privesc cu milă
Pe drumul părului în lung
Să te miros, copilă!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou de toamnă

S-a stârnit afară vântul
şi am căutat cuvântul
printre ramuri scrijelite
şi frunze îngălbenite.

S-a stârnit apoi o ploaie,
păsările alungând
din copacul ce se-ndoaie
de tristeţe, la pământ.

Printre picurii de ploaie,
care repezi se abat
toamna-mi pare-o ghionoaie
alungată din palat.

Răzvrătită şi geloasă
tună, fulgeră de zor
pe o soră luminoasă
care doarme, somn uşor!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt atâtea minciuni sculptate
în lemnul puternicului palat!
Vremea unei împăcări
nu va veni din nici o parte.
Am ascultat un glas şoptit.
După această perdea,
zdrenţuită de ani,
sunt ascunse
clipele de tinereţe furată...
Jucând într-o piesă cunoscută,
actorii îşi dezbracă
toate încercările fiinţelor
şi nefiinţelor
intrate în istoria patriei mele.
Fluturând un drapel
dau inimii mele tonul...

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un Ficior de plai

Crescut în brazdele din glie
Şi alergând pe câmp mereu,
'Cercam condeiul pe-un eseu
Visând la marea poezie.

Împins şi de umorul meu,
Satirizam cu ironie
În vers, cumplita tiranie
Încă din vreme de liceu.

Când văd că azi ca şi 'nainte
De jos pân' la Palat se minte
Sunt revoltatul fără grai.

Eu ripostez cu pana mea
Ca un ficior, oltean sadea,
Crescut pe-acest picior de plai.

sonet epigramatic de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de primăvară

Un licăr viu de primăvară
Precum un şarpe argintat,
Se-arată-n nopţile de smoală,
Ţesând sub frunze, un palat.

Vezi, luna-n suflete-ngenunche...
Pământul s-a cutremurat.
E-un licăr viu, de primăvară,
Precum un şarpe argintat.

Un freamăt trece prin clepsidră
Şi noaptea-n ere se împarte,
Doar eu, o candelă-n firidă,
În timpul vieţii voastre, arde,

Un licăr viu de primăvară.

rondel de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Ziua României – 1 Decembrie 2016 = preşedintelui=

Azi de ziua României, se închide la palat,
Invitând pe-aceia care, doar cum
ordinul a dat.
Selectaţi de-a sa voinţă, dup-un anumit tipic,
Vrând s-arate că poporul pentru el este nimic.
El se teme de mulţime? Dar de ce s-ascunde
aşa?
Doar poporu-l vrea alături şi să-l aibă-n
prejma sa.
Altul este adevărul! El se crede că-i stăpân!
El nu simte româneşte, fiindcă nu este român.

poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei,Dorohoi, 2017 (2016)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!