palat

Dulciferarea legii

Eu nu te văd, ci te imaginez într-una
şi nu te aud, ci te murmur, te cânt
Te-mpodobesc pe tine stăpână, stăpâna
vieţii mele şi vieţii lui "Sunt".

În teritoriul ochiului meu violent,
îţi ridic palat albastru de cuvinte,
însumi prin însumi, - curent
electrocutat nu se mai simte.

Las această clădire de vid
locuită de fantome de flori,
oglindită-n al vorbirii lichid
şi în fiori...

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căţeluş cu păru' creţ

Astăzi tata m-a-nvăţat,
Cât e el de ocupat,
Să lecit o poezică
Ce-o stiam în glupa mică,
Si foalte usol l-am luat
Fiind tale concentlat:
- Tle' să zic o poezea
Si-am uitat-o, că e glea,
Vlea doamna educatoale
S-o zic mâine la selbale
Si te log, tată, pe tine
Să mă-nveţi s-o zic mai bine,
- M-ai prins pe picior greşit,
Meciul încă nu-i sfârşit,
Ochi nu sunt, doar o ureche,
Zii, că sunt lovit de streche,
Dacă pierdem, am să mor,
Sparg înc-un televizor...
- Căţelus cu pălu' cleţ
Fulă laţa din coteţ...

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflecţiile lui Crin Antonescu, preşedintele interimar al României, după eşecul referendumului de demitere a preşedintelui ales, în care s-a implicat agresiv pentru a-i lua locul la Palatul Cotroceni

Pe drumul de costişe, plecând de la Palat
Cu coada-ntre picioare, îşi zise bosumflat:
Pe Merkel, UE, SUA, duşmani mi i-am făcut,
Şi am pierdut şi "tronul", şi-onoarea mi-am pierdut.

epigramă de George Budoi din Politică şi politicieni (21 august 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile pe care le scriau învăţaţii erau răspândite peste tot pământul şi câteva din ele au ajuns şi până la împăratul Chinei. Şezând pe tronul lui de aur, le citea şi dădea din cap mulţumit, fiindcă în cărţile acelea se spuneau lucruri aşa de frumoase despre oraş, despre palat şi despre grădină. "Dar mai frumos decât totul e privighetoarea", spuneau cărţile.

Hans Christian Andersen în Privighetoarea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veneţia

Apă, marmură şi tăcerea captând ca un magnet,
Nespartă de roţi sau de potcoave;
Oraş nufăr, mai mult reflectat decât concret,
Pereţi de palat şi-acoperişuri ca nişte etrave.

În apele sterpe şi-n neclintirea minerală
Lipseşte reproşul unui fir de iarbă, nici lotuşi nu-s;
Oraş fără semne de bucurie sau de oboseală,
Departe de el însuşi, sieşi îndeajuns.

poezie de Arthur Symons, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Una dintre lecţiile spirituale principale ale Crăciunului pentru credincioşii creştini este noţiunea de inversiune socială, lumea întoarsă cu susul în jos. Putem vedea acest lucru în apariţia lui Mesia, născut într-o iesle, nu într-un palat, iar în primul anunţ angelic, această naştere miraculoasă este anunţată şi celebrată de către păstori umili, nu de către prinţi.

citat din Gerry Bowler
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocea ta

Vocea ta e mai mult un ecou
Lunecând spre o ultimă oră,
O săgeată de dor incoloră,
Aşteptând într-un colţ de tablou.

Vocea ta e mai mult o derută
Ce mă-ndeamnă să stau şi să plec,
Semnătură în alb pe un cec,
Însă ştim că nu mai ajută.

Ochii tăi, un palat de cleştar,
Nu se cade să-ncerc să ajung,
Un gând trist ce se năruie ciung,
Undeva, cu aripi de Icar.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutarea avidă a bogăţiilor nu are valoarea inestimabilă a moderaţiei. Mânuirea şi ascuţirea fără încetare a uneltei o face în final nefolositoare. Un palat plin cu aur şi pietre nestemate expune la pierderea totului. A avea onoruri, bogăţie şi a fi mândru de ele înseamnă a chema nenorocirea. Dimpotrivă, dacă se adună merite nepieritoare, rămâne renumele chiar şi atunci când corpul fizic piere. Aceasta este Calea Supremă a Cerului care conduce la libertate şi înţelepciune.

Lao Tse în Tao Te King, 9
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul moralei

Morala-i operă latină,
Arunci în ea cu tot ce vrei,
I-atârni podoabe cu cercei
Şi-un bolerou din muselină.

O sorcoveşti ca pe-o regină,
O-njuri şi la Paris şi-n Tei,
Morala-i operă latină,
Arunci în ea cu tot ce vrei.

Şi nu-ţi găseşte nimeni vină
De la palat până-n bordei,
Duplicitatea-i boala ei,
Un fel de sclipăt şi rugină,

Morala-i operă latină.

rondel de George Dumitru din Luntre solitară (2005)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veneţia

Apă, marmură şi tăcerea captând ca un magnet,
Nespartă de roţi sau de potcoave;
Oraş nufăr, mai mult reflectat decât concret,
Pereţi de palat şi-acoperişuri ca nişte etrave.

În apele sterpe şi-n neclintirea minerală
Lipseşte reproşul unui fir de iarbă, nici lotuşi nu-s;
Oraş fără semne de bucurie sau de oboseală,
Departe de el însuşi, sieşi îndeajuns.

poezie de Arthur Symons, 1865-1945, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!