Poezii despre nevasta, pagina 13
Vara
Pe-o caniculă ca asta,
A intrat Grivei Sub șură...
În zadar strigă nevasta,
Să-i arunce o friptură.
E sătul de-atâta soare
s-a-ntins ca o potaie,
Nu mai vrea nici de mâncare,
Stă pe locul ud sub paie!
Transpirat, copt de căldură,
Acum nu mai e în stare
Doar decât să-i poarte ură,
Că-l momește cu mâncare!
Și când strigă Badea, câinii
Geaba cată-n bătătură,
Căci grivei lasă străinii,
Care fură pe căldură!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povești cu tâlc, povești adevărate...
Povești cu tâlc, povești de care
Cu haz ai vrea să-ți amintești,
De domnul Iorgu Zăpăcitu,
Director mare la Scaiești.
Acum, avea el, ani, o sută
Și soața nouăzeci și patru,
Iar nebunia îi cuprinse...
Pe ea, o țintuise patul...
O țintuise și uitarea
În vremea anilor târzii,
Când patul, după ea, fusese
Un cuibușor de nebunii.
Și-i spuse:
- Ți-amintești, bărbate,
În pat, când noi ne sărutam?
Cum făceam sex pe săturate?!
- Ce tânăr și ce prost eram!
[...] Citește tot
pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa de vis
Am tot mai des insomnii
nu pun pleoapă pe pleoapă
mă asaltează fantezii,
când dau vinul peste cap
chiar îndoit cu apă
Pe bulevard, fete-tsunami,
metafore pe tocuri-cui,
la cote mari mi-i amețeala
și nu pot spune nimănui
o, de mi-ar trece sminteala
și mi s-ar potoli resortul
de a nu fabula prea departe,
îmi vine să-mi rup pașaportul,
asemenea plăceri înseamnă
și bani... Nu doar trăiri curate
Ăsta-i, în fond, riscul
nesăbuinței, iată vracu'
[...] Citește tot
parodie de Constantin Ardeleanu, după Ilie Zdroba
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, Evă!
O, Evă, mi-este dor de mărul tău,
Chiar dacă Domnul o să dea în streche,
Să-l iau în palmă, să mă simt flăcău,
Iar pielea, s-o arunc ca haina veche.
Sunt gata de o nouă aventură,
Iar merele aș vrea precum un țânc
Să le miros și să le duc la gură...
Doar să le mușc și nu să le mănânc!
Aștept să-ți pice frunza, cu răbdare
Si te tratez atent, precum o doamnă,
Dar te avertizez, că doru-i mare
Și nu o să aștept, docil, o toamnă!
Îți mai declar de pe acum, să știi,
Fiindcă am plătit deja c-o coastă,
Chiar dacă o să faci, normal, copii,
Să n-ai pretenții să îmi fii nevastă!
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oh, n-ați ghicit, nu se-ntâlneau!
Duminica, pe înserat,
Veneau la chipeșul bărbat,
Doi ochi albaștri, doi căprui
Și-n urma lor, doi ochi verzui.
Oh, n-ați ghicit, nu se-ntâlneau!
Pe rând soseau și-i povesteau,
Că le-a fost dragostea dintâi,
Că fără el n-au căpătâi...
Vreun tâlc acum ați priceput?!
Din vară se-nturnase-n lut
Și-n cimitirul dinspre plopi,
Îl plâng și alți doi ochi miopi.
Morminte de-ar putea vorbi,
Ar spune fără a cobi:
Pe-aleea dintre doi stejari,
Îl plâng amarnic doi ochi mari.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă va judeca
Mă va judeca timpul tău sau al meu?
Bietul Matei. Astfel precuvânta privighetoarea
La priveghiul respectivului Matei.
Cum desparți cuvântul de faptă?
Tu simți Ateh, Sinuhe, ș. a.?
Cine era mai mult o umbră?
Cuvântătoare. Ce noutăți aduci mandarinule?
Pe nevasta mandarină am consumat-o.
Te văd cum șlefuiești cuvintele. Lasă-le colțuroase.
Vânătorul de guzgani a trecut pe aici,
Prinț al umbrelor, fostă prințesă? Naiba știe.
Iertăciunea este finalul filosofiei.
Pelegrini veneau o mie. Unul mai credea, murea.
Unde? În Moreea.
Neferit locaș al speranței, Nefertiti cât jumătatea Franței.
Aici scriu și nemuresc. Turnul, ce mândru sună acest cuvânt,
A bărbie ridicată în vânt.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Cu lacrimi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Circuit închis
E "n-are"
pe stradă,
nici pentru mâncare
și-ar vrea să fumeze
... și n-are țigare
și face paradă
ținând metereze,
să-l vadă oricine
că nu mai e bine...
Nu mai are rușine.
Dar răul e altul,
căci stând
fără vlagă,
ajunge să creadă
că nemaimuncind,
umbrind doar asfaltul
... scutește din greu
și ban nu-l mai costă
și munca-i corvoadă...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un final fără-nceput
Noi nu ne vom iubi în lumea asta
Și poate nici în lumea de apoi,
Noi nu vom fi bărbatul și nevasta
Care să facă totul... doar în doi...
Nici fericirii nu-i vom da vreun nume,
Nici amintiri nu ne vor povesti,
Nici gândul nostru n-o să poată spune
Că s-a-ntâmplat a ne... îndrăgosti...
Noi nu vom fi nici timp și nici distanță,
Nici pașii noștri nu se vor cunoaște,
Vom dispărea ca într-o aroganță
Pe care nimeni... nu o recunoaște...
Noi ne ucidem sufletele triste
Și rupem nemurirea în tăceri,
Nu acceptăm că poate să existe
Un viitor bazându-ne... pe ieri...
[...] Citește tot
poezie de Florin Răileanu (mai 2020)
Adăugat de M
Comentează! | Votează! | Copiază!
Somnul rațiunii naște îngeri
Mă tot holbez la poză, nesătul
Și mă întreb: ce să se fi-ntâmplat
De a dormit mai mult decât destul
Și toată dimineața mi-a-ncurcat?
Căci, la-nceput, mi se părea că visul
Ce-a demarat în seara dinainte
Continuă și am aici trimisul
Din Lumea-Pentru-Unii-Doar-Cuminte.
Păi zău, așa! părea că e un înger
Cu aripile-ascunse undeva,
Cu buzele un roșu ca de sânger
În toamnă, nu mai zic... pe canapea.
Nu-mi aminteam, dar cred c-a fost o noapte
Activă rău, căci și eu, obosit
Din ce-o fi fost pe-acolo, printre șoapte...
"Să-i fac o poză!" brusc, mi-am revenit
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablou de... neagățat
Am un alai, de ani în urmă, ce-mi ține trena,
-un fel de nevasta trenului
cu casele ce-am colindat se-nșiruind vagoane,
în zdruncinul de linii- mi-acutizând migrena
perenului,
pe calea ce-o parcurg cu arse lampioane.
Mi s-a aruncat mie, un bărbat,
buchetul de flori, de la cununia Speranței cu un Dram - de la dramă-
ce-au plecat pe Luna... de miere,
unde, fiind pe partea nevăzută, s-au abrutizat,
și-au tăiat vinele cu lamă...
Dar doar Speranța n-a scăpat, mi-a rămas cu tot mie doar... și Dramul, de plăcere.
Privesc și acum rama spartă, până și de pânza de păianjen golită,
ce-aș fi vrut să-mi rețină tânăr, suflet tânăr... dintr-o viață pripită.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 noiembrie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!