Poezii despre nevasta, pagina 12
Vocea de pe proră
Am auzit cântarea sirenelor pe mare...
Trecut-au nopți și zile de-atunci, și-acum dispare
Iar soarele... și struna din urmă mi s-a frânt.
Sirena nu mai cântă și singur stau pe proră
Și mâine ca și astăzi aceeași auroră,
Dar marea va fi goală, și moartă, și pustie.
Zadarnic aștepta-voi sirenele să vie
Mai trist de-a le cunoaște, de-a le dori mai trist
Când steaua dimineții pe valul de-ametist
Aprinde opalină lumina ce scânteie.
O, lopătar, o, frate, prin visu-ți ce femeie,
Mireasă sau nevastă torcând fuior de lână,
Așteaptă pe pribeagul plecat de la cămin?
Pe când cu lira spartă și inima păgână
Tot mai ascult chemarea ecoului marin.
poezie celebră de Ion Pillat din Eternități de-o clipă
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Povestea Maicii Domnului" de Ion Pillat este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Rondel ritual
Woodooul e o joacă cu păpușele multe,
Ce le vopsesc șamanii grotesc cu bidineaua.
Cu sânge, șerpi, veninuri ei otrăvesc vopseaua,
Dansând în ritualuri obscene și oculte.
Pe plaja din Haiti stau damele adulte,
Bronzate și cu forme mai dulci ca baclavaua,
Woodooul e o joacă cu păpușele multe
Ce le vopsesc șamanii grotesc cu bidineaua.
M-a prins din nou nevasta că umblu cu ocaua,
Am multe explicații, dar nu vrea să m-asculte,
Ci-aruncă furioasă blesteme și insulte
Spunând că-mi scoate ochii din tigvă cu andreaua...
Woodooul e o joacă cu păpușele multe.
rondel de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replica la poezia "Albastru 47" de Violetta Petre
În noapte, se dezbracă-n miez de vară
Vecina de la bloc, și-ncepe chinul,
C-apare dezbrăcat, a zecea oară,
Probabil de la duș, cântând. vecinul.
Frumoasă e de parcă-i o statuie,
Ce-a coborât, sublimă, de pe soclu,
El, un satir păros ce-n pat se suie,
De dau nervos, de masă, cu binoclul.
O mâță-a dărâmat subit perdeaua
Si-n ritm halucinant de canzonete
Satirul trage iute jaluzeaua...
Și pot vedea doar scene incomplete!
E un coșmar cumplit, dar mă trezesc,
Privesc nevasta și se-aprind avarii,
Mi-a spus că de vecina-n somn vorbesc
Și că mi-am spart azi noapte ochelarii!
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima rugă
Dacă tot vrei să-mi dăruiesti ceva,
nu îți cer, Doamne
șir lung precum marfarele cu brazi, de toamne...
S-or termina cândva.
Nici sănătate nu îți cer plângând,
îmi este, crede-mă, perfect egal
de voi muri bolnav ori sănătos,
acasă ori într-un infect spital;
ce ar mai fi? Frumos
n-am fost nicicând,
aș fi nebun
cărunt, admiratoare să adun...
Comori nu vreau, mi-ajunge-un colț de pâine,
nu sunt fițos, răbdare ai, Stăpâne!
Nevastă am... copii așijderi...(zece!)
Te rog, până oferta Ta nu trece,
cu stăruință, Doamne, ca Ilie,
eu, păcătos, risipitorul fiu,
dă-mi harul ca orice cuvânt ori scriu
instant, să se prefacă-n poezie!
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pisicii mele
Te regăsesc, oricând revin,
Înfășurată printre ațe
Și-mi ceri, cu miau și cu suspin,
Degrabă să să te iau în brațe...
Să te alint, să te sărut,
Să te dezmierd și azi ca ieri,
Iar tu să torci de la-nceput,
Primind cu drag orice plăceri!
Să-ți dau cărniță și lăptic
Sau altă hrană de feline
Și să te mângâi câte-un pic,
Să nu mă duc de lângă tine.
Apoi să ne jucăm de zor -
Tu, din cotlon, de sub hăinuțe,
Să mă ataci surprinzător,
Scoțându-ți finele gheruțe.
[...] Citește tot
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am visat mireasă
Noaptea ne visez, iar ziua mă gândesc la ce-am visat.
Nu știu multe despre viață, dar vă spun ce-am observat:
Eu, în toate visurile mele sunt prezent, însă, ciudat,
În realitatea crudă, absentez nemotivat.
Ieri m-am tot gândit la tine, iar azi-noapte am visat
Că mergeai la cununie, să te legi de un bărbat,
Însă, din biserică tu fugind, ne-am furișat,
Căutându-ne scăparea pe un drum întortocheat.
Deci, în visurile mele, suntem Noi: bărbat, nevastă,
Pe când, în realitate suntem doi: un prost și-o proastă;
Ție îți lipsește crâncen trupul meu, de fapt, această
Carcasă, ce se visează Om, dar îi lipsește-o coastă!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (19 aprilie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hands up!
El stătea cu pușca-ntinsă
Eu, cu mâinile în sus
Pe câmpia fraged ninsă
Și cu fața spre apus
El era gata să tragă
Și de el depindea totul;
Eu, să mor ca idiotul
Că el nu știa de șagă
N-aveam nici o variantă
Decât ochiul morții negru
Că dintr-un conflict integru
Nu te scoate o bacantă
Un destin legat cu ață
Ce e viața? Ce e moartea?
Dacă asta-mi fuse partea,
Trebui' s-o privesc în față!
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Vis de anemic
În cupa verde-a văii,
Noaptea se topește rece și degrabă,
O boare răcoroasă, dar prea slabă,
M-a trezit prin ușa deschisă a odăii
Lumina limpezită-a zorilor
A început să piuie sfios și cristalin în luncă.
E timpul minunat de muncă.
Cu toate că șoseaua doarme încă
Sub plapoma greoaie de praf neînceput,
Pe sub stâncă
Au și pornit spre munte potecile înguste.
Se-ntinde-n mine proaspătă viața
Mi-s gândurile sprintene.
Ca mersul de lăcuste,
Și sângele înviorat mi-aleargă-n vine
Cum șerpuie, prin ierburile mărunte,
Apa de șuvoi.
Soarele se urcă poate dincolo de munte.
[...] Citește tot
poezie celebră de Camil Petrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Un om intre oameni" de Camil Petrescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Regresie progresivă
Ca semn că viața este grea,
Ducând atâtea griji în spate,
Acum, pensionar, aș vrea
Să fac, din nou, o facultate.
Cum, prin destin, se schimbă toate
Și-n gând apare curcubeul,
Acuma, după facultate,
Aș vrea să fac, normal, liceul.
A progresat modernul ev,
Dar multe sunt de mântuială,
Și-aș vrea să fiu, din nou, elev,
La școala zis gimnazială.
Târziu detot am înțeles
Că legea lumii este teama
Și, copleșit de-atâta stres,
M-aș vrea, pe veci, la piept, la mama.
[...] Citește tot
poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăsneală
Destulă tăcere, prea multă roșeață,
pretinsă plăcere ne spală pe față,
puțină rutină, polen stimulent,
rugină, ruină - slogan iminent.
Prea fadele zvonuri de vânturi doinite,
țâfnoase tainuri de dor părăsite,
calm noaptea strecoară subtil trup urzeala,
tot macini la moară naiv îmbulzeala.
Trăsneala flatată tresare sagace,
stârnește turbată uzura tenace,
de sete uscată, nu-i trebuie apă,
din balta secată iubirea-și adapă.
Dau nota de plată bacșiș armoniei,
plictis încărcată și șperț poeziei,
zvon tainic parcurge s-o iau de nevastă,
eu râul ce curge, ea salcia-mi castă.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!