mi�care literar�

Sunt nopţi

Sunt nopţi în care văd poeţi
Cu stridenţa gândirii lor piezişe
Şi simt vântul vesel
Înălţându-şi coama... vuind ...

Sunt nopţi în care îi simt atingerea
În palmă, iar sufletul lui vibrează
Sub arcuşul lui Enescu, ca o aripă
Sub care, eu, mă adăpostesc.

Sunt nopţi în care simt parfumul
Cerului încărcat de roze
Şi aud suspine sparte
De suflet în metamorfoze.

Sunt nopţi în care simt cum florile
De afară, cu grijă absorb
Viaţa celor morţi şi aud bătând lent
Inimile celor meniţi
...doar să viseze.

poezie de Alina Gabriela Trifanov
Adăugat de Alina Gabriela Trifanov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viţă veche, viaţă nouă

Duminecile-n care nu vorbim,
Altare fără slujba liturghiei,
Le dăm la schimb, să nu păcătuim,
Ca pe grijanie, doar poeziei.

Zilele-n care ne-auzim, dumineci
În care tu, în loc de liturghie
Şi acatist, voind să mă cumineci,
Îţi dai potirul buzelor doar mie

Din care gust ca dintr-o limbă veche
Un vin la fel de tânăr ca noi doi
Când mă săruţi cu vocea pe ureche
Şi-nchidem ochii vremii... amândoi.

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (5 mai 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama e raza mea de lumină

Mama este o rază de lumină.
E fiinţa care mi-a dat viaţă,
Are inima curată şi senină
Şi m-a legănat cu drag în braţe.

Mama este dor nemuritor,
Este curcubeul care răsare după ploaie.
Ea mi-a spus pentru prima oară ce înseamănă dor
Şi ma învăţat să-l aştern pe foaie.

Mama este ca pomul care înfloreşte primăvara,
Ca floarea care înfloreşte în grădină.
Este ca soarele care răsare vara
Într-o zi caldă şi senină.

Mama e tot ce am mai sfânt în lume
E ca steaua cea divină,
Care a vestit venirea lui Iisus pe lume,
Mama e raza mea de lumină.

poezie de Vladimir Potlog (20 august 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu? Care-i locul meu în cosmos?

Fără mine nu se poate, dovadă că sunt.
Fără mine nu s-a putut;
dovada e că m-am tras din mine însumi
adică din acel mine care-a fost.

Eu sunt cel care nu se poate fără de el.
Eu sunt cel care nu s-a putut fără de el.
Eu sunt cel care a dat mărturie
pentru existenţa lui Dumnezeu.

Eu sunt cel care am dat mărturie
de nonexistenţa lui Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu vizibil.

Eu sunt făcut de Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu.

Eu nu sunt nici bun nici rău
ci sunt, pur şi simplu.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul vers al acestei poezii mari (in sens pur cantitativ) e cu adevarat inspirat. Celelalte stihuri (prea multe pentru a [...] | Citeşte tot comentariul

Îmi spuneai relaxat să te uit conştient

palmele care-au lăsat urme pe uşi
au fost cândva cărăbuşi
pe care îi coloram cu guaşe diluate
şi aşa, pe nerăsuflate,

îi trimiteam pe acele poduri de gheaţă
din Atlantida
şi nu făceau faţă

alunecau ca proştii la intrare-n oraş
iar cactuşii îi luau pe făraş
în eventualitatea în care, desigur,
s-ar fi dezmeticit

şi ar fi revenit
pe uşile care se-nchid repetat
nu dintr-un motiv anume

ci de la palmele care
s-au întâmplat

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

el este impegatul convoaielor de muţenie
pe care răbdarea pământului le înmormântează
în sila-i lăcomă de gălăgie peltică
gura nimicului -
horn prin care jeratecul disputei dintre veşnicie
şi clipele fumigene
scuipă cu adio lumina profanatoare de vid
distanţa pe care perspectivele aventuriere
o au de parcurs prin spuza străfulgerărilor
în care mormăie ursa negrei tăceri
nu poate fi măsurată
decât cu urlete de zei condimentând
supa de greaţă servită necuprinsului edenic

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cadranul solar al Katrinei

Orele zboară,
Florile mor;
Zile noi,
Căi noi
Trec pe lângă tine!
Dragostea rămâne.

Timpul este
Prea Lent pentru cei care aşteaptă,
Prea Iute pentru cei care se tem,
Prea Lung pentru cei îndureraţi,
Prea Scurt pentru cei care se bucură;
Dar pentru cei care Iubesc,
Timpul Nu există.

poezie clasică de Henry Van Dyke din Muzică şi alte poeme (1904), traducere de George Budoi
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

1. Poetul a publicat poemul în volumul Music and Other Poems (1904), care poate fi descărcat de pe archive.org. În [...] | Citeşte tot comentariul

Cu ce mai semăn?

priveşte-mă
sunt grija părintească
am fost un munte
de iubire
în care prunci să crească
în nopţi cu vise
şi dimineţi cu soare
o viaţă de copil
din care dragostea
nicicând nu moare

strivită-n lăcomii
şi goană după bani
cu prunci
de care azi mă despart ani
sunt doar o umbră
fără de seri
şi fără dimineţi
în care prunci mai mor
curmându-şi vieţi

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul tău

când va fi seară
strânge poemul acesta la piept
şi ascunde-te cât mai departe
de ziua care a trecut
şi de ziua care va veni
citeşte-l pe nerăsuflate
este poemul pe care nimeni
nu ţi-l va scrie vreodată
deşi l-ai aşteptat la fiecare răscruce
de drumuri şi de nopţi
când întunericul te ademenea între ape
şi străzile îţi îngropau urmele paşilor în cenuşă
este poemul pe care ai îndrăznit să-l visezi
când pânza cerului părea o lumină blurată
iar glasul ţi se risipea în ecouri de gheaţă
poemul pe care l-ai căutat în fiecare privire
care nu te zărea şi în fiecare gând
care nu era pentru tine
în fiecare anotimp care se îndepărta
cu anii tineri în dinţi

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

te-am căutat
ere
şi-n fiecare femeie care a fugit
din calea mea
ca să n-o transform într-o păpuşă de nea
care s-a lăsat folosită
precum un lanţ
şi care a tăcut cînd eu înşiram în faţa ei
lumi
paradisuri
şi ierburile mîniei

şi te-am găsit

poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!