Toate rezultatele despre iarna+de+gheorghe+dimitriu, pagina 13
- iarnă
- E anotimpul alb în care
Toți peștii din momeală mușcă,
Nu vezi o fată stând la plajă,
Doar plaja este... goală pușcă.
Iarna
definiție epigramatică de Mariana Dobrin din Epigrama la scenă deschisă
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum vom învinge iarna
O să se răzbune iarna, iubito!
Vom trage cu frânghiile săniile din cer
până ce vin caii zăpezii.
Vom lega clopotele de norii albi
până se vor sparge ninsorile.
Cu sunetele lor vor ucide tăcerea,
ne va intra cenușa în piele.
O să încălzim hainele cu verile trecute,
apoi vom zbura pe pârtii ca vântul.
Ne vom înghesui unul în altul sub pene
și ne vom sufla gândurile în piepturi.
Focul va arde în noi mocnit,
iarna va pleca singură.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (4 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna-n Strehaia
În Strehaia iarna vine
Și nici nu sosește bine
Că și aduce cu sine
Epigrame, poante, rime...
epigramă de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de iarnă
Ești atât de frumoasă, iarna!
Câmpul întins pe spate, lângă orizont,
și copacii opriți, din fuga crivățului...
Îmi tremură nările
și nici o mireasmă,
și nici o boare,
doar mirosul îndepărtat, de gheață,
al sorilor.
Ce limpezi sunt mâinile tale, iarna!
Și nu trece nimeni
doar sorii albi se rotesc liniștit, idolaru
și gândul crește-n cercuri
sonorizând copacii
câte doi,
câte patru.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Sensul iubirii -1960
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna ezitantă
Iarna asta șugubeață
Și cu nasturi de verdeață
Pune grilă la valori
Și transformă fulgi în ploi.
Ori e soare, ori e nor,
Sau un vânt răscolitor,
Nici îngheț, nici săniuș
Ghioceii stau ascunși.
Caisul a-nflorit deja,
Înghețat cam tremura.
Lebăda pe lac plutește
Liniștită ca-n poveste.
Salcia verde de ciudă
Tot încearcă s-o ascundă.
Iarna pare ezitantă....
Însă toți o vor plecată.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gând nou
Te cred, iubita mea, te-ai săturat
de zbaterile unui gând ce curge,
pe râul ne-mplinirii demiurge,
spre un apus mocnind, îndepărtat.
Nici iarna, ancorată de trecut,
nu reușește,-n luna cea mai rece,
să îți înghețe gândul, să îl sece
de răul ce există, nevăzut.
Îți uită gândul! Chiar de e cu mine,
alungă-l, și-ți trimit un gând mai nou,
c-un alt decor, senin, un alt tablou.
Va fi cu-albastrul zorilor marine,
sau cu al golului alpin ecou,
va fi... cum vrei, doar dorul să-ți aline.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarnă grea
Iarna asta se anunță grea,
Vai și amar de viața mea.
Dar nu am să pun pe foc bușteni,
Ci epigrame cu olteni.
epigramă de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărbătorile de iarnă...
Sărbătorile de iarnă,
Amintirile să cearnă...
Dintr-un sat de bravi români
Au rămas... patru bătrâni!
epigramă de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna vine
Vine iarna! Este ger...
Nu avem calorifer.
A crescut impozitarea...
Cât o fi înmormântarea?!
epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braț cu crocodilul, printre catrene și epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Griji de locatar la început de iarnă
Când zăpada stă să cearnă
Griji încep să se ivească:
Ne va încălzi la iarnă
Doar căldura... sufletească?
epigramă de Ioan Roșca
Adăugat de Ioan Roșca
Comentează! | Votează! | Copiază!