apucat

În cimitir la Timişoara

M-am dus la Timişoara-n cimitir pe la rude,
Era dimineaţă, frunzele erau verzi şi erau ude
Voiam să beau cu ele câte o cafea
Şi să le asigur, din nou, de dragostea mea.

Nu i-am găsit acasă pe fată şi pe Fănel,
Probabil s-au dus să bea o vodcă niţel.
Dar mă-ntorc mâine mai pe-nserat
Până ce să se culce n-au apucat.
Ca să le spun, vrei nu vrei,
Ce dor îmi e câteodată de ei.

La mama e bine, acum de dimineaţă
Mormântu-i îngrijit, plin de verdeaţă.
Bună dimineaţa, soacră bătrână şi bună,
Aş avea să îţi spun, aşa, ca o glumă
Să-ţi iei catrafusele şi încet s-o porneşti
Ca să mai vii şi pe la noi, prin Bucureşti.

Nela-i plecată de mult de la noi

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de adormit Laura

Acum pe inserat s-au apucat copii
Sa se duca la parinti
Sa le spuna o poveste
Si in jurul focului stand n-au atipit

Au inceput a rasuna in noapte
Povesti desatre, povesti de noapte
Ce ieseau asa din tampla mea:
Uitati copii in jurul focului stand

Acum in seara asta o sa spunem povesti
De viata de speranta de viata
Despre un gandacel care saracul de el
Sa stins in noaptea grea si ajuns sus pe o stea

Despre un om parlit care nimic nu avea
Despre Andreea despre Laura
Si sa nu uit, despre iubirea mea
Care ma strange in brate si ma alina

[...] Citeşte tot

poezie de Harhata Gelu
Adăugat de Harhata Gelu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curtând fata

Există o fată care-ţi place, aşa că-i spui
că ai scula mare, dar că n-ai nicio şansă
s-o utilizezi. Are pretenţii ridicole, explici tu,
apărându-te, dar acestea trebuie, cumva, onorate,
repede şi discret în întuneric.

Când ea îngrozită închide ochii,
îţi retragi cuvintele. Îi povesteşti că şi tu eşti aproape
tot un fel de fată şi poţi înţelege de ce-i speriată.
Când ea-i gata să te părăsească, îi mărturiseşti cinstit
că, de fapt, nu ai nicio sculă, că chiar nu ştii

ce te-a apucat. Cazi în genunchi.
Ea, deodată, se apleacă să te sărute pe umăr şi tu ştii
că eşti iarăşi pe drumul cel bun. Îi destăinui c-ai vrea
să ai copii şi de asta parcă eşti un pic confuz.
Ridici o sprânceană şi-ţi blestemi ziua-n care te-ai născut.

Ea încearcă să te liniştească, dar tu îţi pierzi controlul.
Îi atingi chiloţeii şi implori iertare în vreme ce faci asta.

[...] Citeşte tot

poezie de Mark Strand, traducere de Pereu Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proculegere

Să vă gândiţi, suflet curat,
La cei ce au pierit în an,
Ce nou venit n-au apucat
Şi-au vrut... Ajunşi etern alean!

Să vă iubiţi mai mult, imens,
Să uitaţi că există ură...
Doar un amor să fiţi, intens
Pân' la ultima... picătură!

Să fiţi mai drepţi, în tot oneşti,
La nimeni rană să nu fiţi...
Sursa de gânduri îngereşti
Şi pe duşmani să-i reuniţi!

Să fiţi o rază în culori,
Tristeţea să o înveseliţi...
Murdar să însămânţaţi cu flori
Şi fruct uman să răspândiţi!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 ianuarie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sofie

Sofie e o femeie ce s-a apucat de muncă
fostă deţinută din ţinutul meu
o văd în fiecare dimineaţă când părăsesc oraşul
cu buzele întinse aşteaptă
din păr i se desprind corbi spre seară
din paltonul gri demodat ies doctori
pantofii înalţi sunt purtaţi de muncitori cu ziua de prin preajmă
ţipetele ei sunt ţipetele oraşului
unghiile ei sunt lungi ca iadul.

Sofie e o femeie frumoasă dimineaţa când roua
se aşază pe bancă
şi câţiva lingăi îi lustruiesc genunchii
fără să ezite se uită la mine
mă vede cum mă văd eu
mila mea pentru Sofie s-a întins jos şi ne-a făcut semn
ne-am dus şi ne-a şoptit la ureche
inteligibil dar suficient
- mai mult o stare
lucrurile s-au legat şi am luat-o acasă

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Manea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acesta e un hering

acesta e un hering, acesta-i un caras
dar n-o să ştii vreodată din care ţi s-a tras:
de la un ţipţer sau de la vreun şef obscur,
nepotul lui Arvinte care-l chema Artur
şi te trezeşti apoi citat la DNA
când nu poţi să mai zici: - S-a întâmplat ceva?!
şi te suceşti pe scaun şi răsuceşti cuvinte
şi de la cap la coadă şi invers cap compas
că uiţi ce-ai vrut să spui şi uiţi unde-ai rămas,
iar procurorul zice: - Îl vezi pe-ăsta ce minte?
şi te poftesc în dubă şi-ţi dau cătuşe noi
şi nu poţi să refuzi că azi e zi de joi;
nevasta te aşteaptă cu vinul pus la rece
şi tu împarţi celula cu încă alţii, zece!
pledează avocaţii şi trag sforile pentru
bunăvoinţa care să vină de la centru;
aceasta se petrece în biata noastră urbe
că n-are bulevarde ci doar uliţe curbe
chichiţe, dedesubturi cum are orice lege,
un labirint cumplit din care n-ai ce-alege;

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din manuscris (2015)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secetă mare!

(Poezie în grai bănăţean)

Într-o zî pră la nămează, uica Pătru-a lu' dârjală
Într-un suflet dă năvală în voreţ la moş Topală...
- Moşule, ce rog dân suflet, Dumnezău să mi ce ţână,
Lasă-mă să iau dăgrabă nişce apă dân fântână.

-Ia nepoace, zâşe moşul dând mâncare la ciurcani
Că doar am fântâna plină şâ nu-ţ' dau apa pră bani.
Pătru scoace două vedre, fuje iuce şî să-ntoarşe:
-Aş măi lua două găleţ'... -Ia şâ douăzăşi, nepoace!

Dar când vine-a patra oară, înspră iel încinje mâna
Şî-l întrabă: -Mă, Petrică, vouă v-o săcat fântâna?
Că şciu că aveţ' şî voi.... spune-mi, apa o săcat
Dă alerji cu vadra-n mână dă zâşi că ieşci,, apucat"?

Pătru jos aşază vadra, dă pră frunce-ş ia sudoarea
Şî tărăgănat vorbeşce, greu trăgându-ş răsuflarea:
-Moşule, îmi ieşci ca tată, d-aia ţ-oi răspunge drept...

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secetă mare!

(Poezie în grai bănăţean)

Într-o zî pră la nămează, uica Pătru-a lu' dârjală
Într-un suflet dă năvală în voreţ la moş Topală...
- Moşule, ce rog dân suflet, Dumnezău să mi ce ţână,
Lasă-mă să iau dăgrabă nişce apă dân fântână.

-Ia nepoace, zâşe moşul dând mâncare la ciurcani
Că doar am fântâna plină şâ nu-ţ' dau apa pră bani.
Pătru scoace două vedre, fuje iuce şî să-ntoarşe:
-Aş măi lua două găleţ'... -Ia şâ douăzăşi, nepoace!

Dar când vine-a patra oară, înspră iel încinje mâna
Şî-l întrabă: -Mă, Petrică, vouă v-o săcat fântâna?
Că şciu că aveţ' şî voi.... spune-mi, apa o săcat
Dă alerji cu vadra-n mână dă zâşi că ieşci,, apucat"?

Pătru jos aşază vadra, dă pră frunce-ş ia sudoarea
Şî tărăgănat vorbeşce, greu trăgându-ş răsuflarea:
-Moşule, îmi ieşci ca tată, d-aia ţ-oi răspunge drept...

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Halloween

Nu e o exagerare,
Dar să ştiţi, n-am apucat,
De când eu am emigrat
În Canada asta mare,
Să fiu, nene, speriat;

Cât ar vrea ei, zi de zi,
Ca să bage groaza-n mine,
Cu prostii de-astea nu ţine...
Prin ziare, la TV,
Nu mă dau măcar pe vine...

Nici de-aş auzi vreodat'
Că un terorist, o mie,
Într-o clipă de mânie
Ar fi volatilizat...
Păru-mi stă lins pe chelie,

Ori, de pică vreo cometă
Pe-undeva prin Caucaz,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anul în care m-am născut...

este un an obişnuit, fără comete, revoluţii sau contrarevoluţii
premiul Nobel a fost câştigat de oameni de valoare
titlurile de miss aduceau roiuri de fluturi
şi Leul de Aur a fost câştigat pe merit într-o Veneţie beată de artă
1984 se publicase fără să treacă graniţa, era purtător de microbi mortali
mai ales că Ministerul Adevărului nu avea scenariul celor 200 de kilometri de autoastradă
şi nici Fahrenheit 451 nu se născuse... doar cooperativele
Eminescu, Blaga, Caragiale, Voiculescu, Istrati erau deportaţi pe rafturi întunecate
şi viaţa încă se dădea pe cartelă
am crescut odată cu multe blocuri, jucând carboave sau ţările
şi citeam ca un apucat tot ce găseam
inclusiv statutul organizaţiei de pionieri
să nu mă întrebaţi cum a fost
pentru că viaţa trebuie trăită nu povestită
dar dacă e să aleg între Jurnalul Fericirii şi Incognito prefer Jurnalul
şi Rugile lui Eminescu şi Jurnalul adolescentului miop
dar dacă stau şi mă gândesc
parcă...
nu am fost chiar cel mai rău lucru
pentru un an

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!