Poezii despre CULOARE, pagina 13
Felinar sclipitor
Dacă
ar fi o clipă roz,
inserată,
între orele negre,
apoi orele ar fi gri...
după o altă clipă albastră
orele ar fi albe, etern,
atunci acest program ar fi
/o iluminare/
dar cum orice culoare a clipei
se desparte în mii de nuanțe,
îndepărtate,
nu este decât
/regret/
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schimbare
De mâine nu voi mai fi eu,
oasele mele bătrâne se vor nărui peste
crengile pomilor grei de floare,
carnea mea flască se va frânge
în mii de ghemotoace,
de îmbucături pentru viermi,
sângele meu prea gros și închis la culoare
va țâșni din aortă și voi pluti pe un plaur
undeva, la întretăierea celor trei
brațe ale fluviului mort,
de mâine nu voi mai fi eu..
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anastasia
poezie dedicată fetiței Cătălinei Popescu
Albă, lume de ninsoare
Nopților le dai culoare
Astru lumii noastre, pace
Semn divin, ce ne atrage
Tatăl ce mereu ar face
Albă rochie de seară
Strălucești etern, fecioară
Ia, portul, România
Astăzi, fi-v-ați bogăția.
acrostih de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floare
Nu e e floare cu petale
Să fie fără culoare
Fără un parfum discret
Și-un surâs suav cochet
Nu e floare pe-nserat
Să nu vrea un sărutat
Sau măcar o mângâiere
De la vânt în adiere
Nu e floare, nu e zi
Fără a se împlini
O iubire-n primăvară
Cu un vers din călimară.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se scutură magnolii
Se scutură magnolii,
Lumina cade lin
La tâmple, când cocorii
Un voal de stele, vin.
Lumina ne-mpresoară,
Tăcerea se topește,
E iarăși primăvară!
În suflete privește!
Trec voaluri de speranță,
Lumină și culoare...
Magnolie în muguri,
Ne-aduci eliberare!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alunec
alunec prin urechile acului.
îmi țes timpul
pe pânza de apă a lumii.
păianjen de gând
arunc firimiturile de viață
în tâmpla iernii.
din soare,
doar floarea știe să privească zidul.
îl sfarmă în pumni de culoare,
inventând simfonii.
tiparul e clasic.
cerul râde.
e bine.
atât de bine...
noi nu.
nu știm.
poezie de Anne Marie Bejliu (17 decembrie 2011)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet de poveste
Oriunde-l port cu mine
Rămâne-o amintire
A fost ce-a fost și este
Lumina suflet de poveste!
Cum n-am văzut vreodată
Răsărind ca un soare
Având chip nou, culoare
Iradiind lumină
Optimism nemărginit
Virtutea muzicală
Aici s-a împlinit.
acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deruta
Învăț să privesc înainte,
În spate a nins mai demult
E rece și umed pe stradă
Încerc să citesc printre rânduri
Scrisori începute-n trecut.
Cuvinte sau spusele mele arzând
n-au nici un ecou acum
când dragostea moare plăpând -
e-un cântec ce prinde culoare
de ce mai privești în pământ?
poezie de Cristiana Crivăț
Adăugat de Cristiana Crivăț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stele
Sunt stele pe bolta înaltă
Ce seamănă cu diamante,
Care în noaptea învoaltă
Se oglindesc fascinante.
Stele ca acestea și pe pământ
Noapte și zi mereu strălucesc:
Încărcate de mister ziua sunt,
Iar noaptea de iubiri povestesc.
Și stelele fermecătoare
Luminează în seninul pur
Cu îndrăzneală în culoare
Ca și-n imensul cer de azur...
poezie celebră de Iulia Hasdeu, traducere de Crina Decusară-Bocșan
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Octombrie
Octombrie a ajuns
aproape de final, tăcut, ușor
și pe vârful piciorului.
Aducând multă culoare în peisaje,
miros de crizanteme, ploaie
și lumină senină în asfințit.
Octombrie este mirosul de ceață,
de recoltă bogată în legume, fructe,
și de frunze colorate în mii de culori.
Asta îmi încălzește inima....
Simplitatea e farmecul vieții.
poezie de Eugenia Calancea (23 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!