Poezii despre CULOARE, pagina 12
Zmeul sfidător
Un zmeu înălțat în vânt
Și-a uitat originea
Și sfida din înălțime
Lumea care jos lăsa.
Dar copiii jucăuși
Ce sfoara îi stăpâneau,
Îl trăgeau de-a lui bărbie,
Ca să știe,
Că e doar carton, hârtie,
Cu benzi de culoare vie
Și zbura cu voia lor;
Până când de-a lui sfidare,
Cu toții se plictiseau.
poezie pentru copii de Valeria Mahok (21 septembrie 2011)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Graffiti
Viața este un trandafir,
la care fiecare petală este o iluzie
și fiecare spin e o realitate.
(Alfred de Musset)
Se făcuse în calotă o basea
cu sfera neagră,
dar umbra sta pe zid
și strig la ea:,, Petrece,
jefuirea de personalitate
nu adaugă culoare unei vieți!"
Nimic.
Aș vrea... ce ea nu vrea,
dar verbele n-au rezonanță
pe-azoica bucată de tărâm.
O deplâng. Încet,
renunț să-i fiu justificare
sub cerul vechi,
[...] Citește tot
poezie de Vasile Durloi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Septembrie
am ochii unui condamnat
mă târăsc prin culoare
și nu pot
să respir prea mult
dincolo de liniile trasate
sub lut
se topesc durerile
în alte anotimpuri
nimic nu pare să fie ce a fost
doar un dangăt de clopot
împlinește ruga
cineva se plimbă prin mine
și tace
... e doar septembrie
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celei pe care
deși te dezbraci și îmbraci în fiecare zi
nu vei reuși să schimbi niciodată nimic
orice culoare ai purta
și oricât te-ai goli de tine
pentru ceilalți
ești doar o idee a inimii născute în momente diferite
în oameni diferiți
tu ești ei
dar ei nu vor fi niciodată tu.
poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să uit de tine
Stăteam în iarbă și beam vin
Să uit de tine.. oare?!
Iubirea e nemuritoare!
Câteodată, e un chin.
Cu amintiri mă îmbătam,
Că vinu-i doar culoare...
Te doream cu-așa ardoare!
Doar în vis te sărutam.
Culpabilitatea mi-o asum,
Iar nu fidelul vin, care
N-a privit cu nepăsare
Când inima-mi făcea bum.
poezie de Daniela Chițu (2018)
Adăugat de jojonick12
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna zglobie
Toamna alearga zglobie,
zurlie,
imbracata in rochii multicolore,
saltate in hore
nevazute.
Ceruri mute
si albe,
i-acopera muntii capete dalbe -,
cu niste cununi diafane,
si-n vai, de-aceiasi culoare, volane,
unduiesc la poalele purpurii
tesute cu fire aurii.
poezie de Constantin Enache
Adăugat de Laurentia Paun Taban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucați de stele arse
O toamnă grizonantă
îmi săpa în trup:
mi-e dor de tine
și văd cum cad
în cuibul gol
bucăți de stele arse.
Aș vrea să sparg retina frunzei-
pământ și cer
dospind într-o culoare,
iar tu,
să-mi legi la gleznă
șirul de mărgele al ploii.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce aud
când aud? visul meu pus
pe hârtie
fără deranj mare cu utilaje
special pregătite în umbra
anilor trecuți inutil prin săli
de lectură și ateliere
pe hârtie
aud penelul cum trece culoare
în visul meu de vară scris
pe o umbră care râde adânc
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
o, secol cu argint în poezie
carbonizând prin pripe sentimente
când vei veni cu-o zi care să fie
culoare nouă în sclipiri adiacente?
și când mă vei picta pe vast tablou
fantasmagoric înmuind în veșnicie
pensula unei umbre de cavou
ce-a fost cândva și n-a mai fost să fie?!!
poezie de Iurie Osoianu (5 noiembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am avut o grijă
deosebită să nu știrbesc linia
subtilă a mustăcioarei ce mă făcea
să semăn perfect cu un actor francez
nu știu exact cu care
dar nu contează prea mult
apoi m-am privit cu ochiul
neutru și rezervat
în oglinda unui bugatti
de culoare indefinită
ce se odihnea la soarele toamnei
deși era la dispoziția mea
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!