minciuna are picioare scurte

Despre "încotro Doamne"

Dumnezeu mi-a dat destulă răbdare ca să îndur viaţa asta
sau poate că răbdarea s-a născut şi a crescut în mine
liană căţărătoare căutând lumina

de când m-am născut am învăţat şi urmat câteva precepte
dar tot viaţa mi-a dovedit că lumea se schimbă
şi ar cam fi timpul ca şi preceptele mele să se schimbe

să nu minţi. să nu furi. să îţi iubeşti aproapele. erau odată
dar minciuna a devenit politică de stat iar hoţia e ca diploma de onoare
cât despre iubire, nici ea nu mai ştie cărui gen literar aparţine

am obosit Doamne. ştiu că viaţa e incredibilă ca un test grilă
dar Doamne, dacă tot joci şah cu mine
surprinde-mă cu mutarea finală şi dă-mi mat.

o nouă partidă, alte mutări... alte timpuri...

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e cine ştie ce

tata urs, mama urs, bebe urs, privesc strachina pe-ascuns
şi-ar încerca pe o gheară dacă mierea e uşoară

uriaşul peşte-albastru a ieşit din lac măiastru
şi-a-înghiţit nemestecat lacul cel întunecat
şi nu ştie ce să facă prin poiana asfaltată

o floare udă pân-la piele îşi pleacă pletele înmiresmate
şi iarba se ridică în picioare ca să-i ia roua din spinare

două raze cad pieziş. ele nu ştiu de unde vin şi unde se duc
fiecare cu frunza ei se lasă răpită spălând petece de-întuneric
şi când se-întâlnesc, se strâng ca marginile unei răni cusute

un detaşament de fluturi s-a rătăcit în noapte-adâncă
fără să ştie că lumina le va fi potecă şi mormânt

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biblică

lui Ion Breazu

Amiaza e dreaptă. Liniştea se rotunjeşte albastră.
Zboruri spre ceruri cresc.
Glasuri se irosesc. Fiinţe se opresc.
Viţelul în trupul vacii îngenunchează
ca-ntr-o biserică.

Maică Precistă, tu umbli şi astăzi râzând
pe cărări de jocuri de apă pentru broaşte ţestoase.
Între ierburi înalte şi goale
copilul ţi-l dezbraci
şi-l înveţi să stea în picioare
Când e prea rău
îl adormi cu zeamă de melci.

Pentru tine lumea e o pecete
pusă pe-o taină mai mare:
de aceea mintea nu ţi-o munceşti
cu nimic.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asteptandu-te

in gradina cu trandafiri
m-am asezat pe o bancuta
cu emotii mari in suflet
asteptandu-mi a mea draguta

cu ochi blanzi ce radiaza
lumina-n ochii mei,
cu umarul tau gol,
frumoasa vei fi mereu

esti suava ca -so floare
si micuta ca s-o roua
te voi astepta iubito
daca ninge daca ploua

sa te intind ncet, domol,
intre petale de trandafiri,
sa-ti sarut mana fina
sa fim enigma unei mari iubiri

[...] Citeşte tot

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nu mă laşi fără vise

Eu mă despart de ceea ce scriu,
de frumuseţea imaginară,
gândesc cu dezinvoltură o existenţă palpabilă.

Tu nu mă laşi fără vise,
îmi spui că până la urmă gândirea are idei
care nu te lasă în umbră.

Rabd cu dăruire şi voinţă neclintită timpul de pază
lângă focul care-mi arde inima
cu flăcările iubirii albastre.

Prin lume circulă tot felul de zvonuri
şi chiar ameninţări apropiate,
este o luptă surdă între competitori mari
care nu ne face să uităm de teamă
dar plecăm din start cu o povară pe umeri
mai grea decât crucea.

Sunt atât de constant în vederi,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Otrava Lui Dumnezeu

# otrava lui Dumnezeu
cu drag bojanei
de florian silisteanu

dacă eu aş fi de piatră şi-ntre noi o apă mare
l-aş ruga pe Dumnezeu să-şi ia cizmele-n picioare
dar Domnul nu se încalţă şi intră desculţ în apă
până la genunchi îmi sapă

dacă tu ai fi la fel cum sunt eu când nu e El
aş striga pietrelor toate - niciodată măritate
dar Domnul la cununii rupe florilor târzii
până la brâu printre vii

- ce faci Doamne când mă furi când mă trăieşti
niciodată nu ieşi lipsă niciodată nu dai rest
tot mereu mă păcăleşti până când poate-ntr-o noapte
pân la ochi merele coapte

poezie de Florian Stoian-Silişteanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul

trupul e unicul nostru câştig
apărând ca o fragedă întâlnire de nume
cu extazul cărnii înainte de toate.
rolul de muritor îl joacă cu drumuri scurte
prin strigătul frunzelor
ce-n legănare aţipită se preţuiesc.

abia îşi îngăimă carnalul relief în
smintita trecere...
mereu racordat la un cer ce coagulează
dimensiunea albastră
şi de-a dura dă violetele tăceri
în perioada serii îmbujorate.
e un succes de ironie apăsată
pe coregrafia de jaf
al arogantului miros de salcâm...
mereu mângâindu-şi ultima consolare
spre uvertura cromaticelor dureri.
uneori pare chiar o justificare născocită
de dimensiunea unui vid colorat

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâinele mamei

Mâinele mamei coroană pusă pe suflet,
Care sfinţeşte viaţa în noi.
Obosite de vreme,
Cu drumuri lungi croite de anii
Ne string la piept întorşi de sărbători.

Mâini mamei crengi de măslin,
Sub umbra căreia am crescut
Şi-am prins aripi spre zbor
Arse de soare cu bătături
Au şlefuit oameni din noi.

Mâinile mamei altar al timpului ce zace
Zbucium al dorului din noi
Acele ce făuresc de sărbători masa mare,
Grădina cu flori,
Ciorapii de lînă in iernile geroase
Şi pansament pe rănile ce dor.

Mâinile mamei, acele păsări călătoare,

[...] Citeşte tot

poezie de Elvira Conunov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde e pasul

Cearcănul timpului pe chipul din oglindă
alungă zîmbetul zglobiu naiv
şi scîrţîie zăpada-n oase,
năluci sunt gândurile porţi de viscol
cu anii troieniţi pe tâmple
singură amintirea bântuie prin camere
ca roiul de albine din prisacă
visez livezi de mandarini gemând de rod
şi dulci miresme de raiuri cu flori de dor
albastră vie vibrând e tinereţea lui ieri
suflată de pe buze o păpădie - viaţa
s-a mistuit în ger şi foc de pară,
unde e pasul legănat şi tandru
unduirea speranţelor ca un cadou cu fundă
şi hârtie lucioasă viu colorată tăinuind minciuna
roză parfumată
pe care nu o ghiceşti că are ghimpi.

Cu plasa de fluturi recreez parcursul goanei după fericire
aici, ba nu, aici e

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Malec
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflexii

O ploaie de rubine se scurge prin văzduh
Când soarele coboară cu mintea spre apus
Iar norii se aprind de iz portocaliu
Când seara se arată pe cerul străveziu.

Simţim cum astrul zilei iese din văzul vieţii,
Cum umbra, veste nopţii, ne mângâie pereţii.
Răspunsurile-s scurte, apoi mai cresc şi-s lungi
Când bezna şi lumina se interpun în dungi.

În soare fierb idei din elemente rare,
Lumina-i infinind descoperiri de zare.
Un soare ştim a fi iar luna e tot una
În lumea noastră gri şi colorată-ntr-una.

Un singur soare, da, când bate-n zi înaltul,
Dar dacă-n altă zi şi soarele e altul?
O lună prea măiastră ce noaptea o-nfioară,
Dar noapte după noapte aceeaşi n-ar fi iară...

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Bucelea
Adăugat de Radu Bucelea
Comentează! | Votează! | Copiază!