minciuna are picioare scurte

Mi-aş fi dorit să mă aducă barza

dealtfel mult timp am crezut asta cu sfinţenie
faptul că veneam de undeva din cer
dintr-o lume atât de albastră
dintr-o lume atât de lipsită de margini
mă făcea să mă simt special
dar apoi am auzit că barza asta îi aduce pe toţi
şi nu-i decât mesager cu picioare subţiri
apoi ca mai toţi copiii am aflat adevărul
într-o zi tristă sub un cer parcă întors pe dos
de atunci număr berzele primăvara
din doi în doi mai tot timpul

chiar dacă mi-aş fi dorit să fiu puiul cerului
singurul bărzoi adevărat mi-a fost ceauşescu

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am fost...

Mi-ai fost şi muză, dar şi scuză –
De-a-mi lăsa sufletul pătruns...
Ai fost şi râset, dar şi plâns,
Ţi-am fost "muşcat de buză".

Mi-ai fost şi lună, dar şi soare,
Mi-ai luminat întreaga nebunie...
Ai fost tristeţe, dar şi bucurie,
Ţi-am fost ce ai vrut la picioare...

Mi-ai fost şi înger, dar şi necurat,
M-ai luminat, dar şi întunecat...
Ai fost bordei, dar şi palat...
Ţi-am fost ce am, ce ai visat.

Mi-ai fost gând negru, dar şi alb,
Mi-ai fost şi ploi, şi curcubeu...
Ai fost şi "noi", şi "tu", şi "eu",
Ţi-am fost ce ai avut mai dalb.

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (7 septembrie 2019)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tributul

Plătim acum, ca-n vremurile din urmă
Tribut pentru morminte, vise, griji
Dar pentru mulţi, sufletul nostru moare,
Înlocuieşte viaţa, de artişti.

Eram săraci, săsraci suntem şi-acuma
N-avem prea mult, dar azi suntem n-avem nimic
Ne-a mai rămas doar visul şi minciuna
Şi poate un colindător calic

Acum n-avem nici suflet, nici morminte
Religia de mult e doar o umbră...
Doar Dumnezeu nu mai păzeşte trupul
De viaţa, mult prea grea şi mult prea sumbră.

Dreptate vrem şi-o viaţă mai bună,
Sinceritate, linişte şi pace
Dar cine glasul meu să-l mai audă
Când lumea-i plină azi, de "dobitoace."

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc

Un păpuşar rănit intra în viaţa mea
Şi îmi dădea un rol, în aţe mă-nnoda.
Îşi lustruia bocancii, spectacolu-ncepea,
Lumii-i vindea iluzii din inima sa rea.

Minciuna din privire spre mine-a rătăcit...
În aţe, încurcată,-i zâmbeam schimonosit.
O amorţeală rece sudoarea-i îngheţa,
Spunând că vom petrece, sufletul îmi fura.

Pe scena de carton, lumina se stingea,
Sub luna de argint, de dragoste-mi vorbea,
Despre dragonul care spre zâna lui pleca,
În străluciri de stele, în nopţi de catifea.

Cu aţele-mi zdrobise voinţa şi puterea,
Îmi culesese lacom, în patimi, mângâierea.
Strângându-şi toate cele, îşi făcu inventarul
Şi dispăru în noapte, lăsându-mi doar amarul...

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glissando

În clipita trezirii suntem - toţi - îngeri.

Fiecare pat e incolor ca un cristal plutitor,
neatins de ceva numit abia mai târziu
rază de soare

Şi-nainte de a se crăpa oul luminii
sub spinul nostru...
chipul ne este aşa inocent.

Nu bănuim existenţa banilor,
nu ne interesează lifturile;
nu auzim aplauze,
iar fotoliile ne sunt indiferente.

O secundă nu putem răni pe nimeni;
nu cunoaştem minciuna,
nu gândim, nu articulăm.

Doar stăm pe lama cuţitului

[...] Citeşte tot

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă

aveam încredere oarbă în oameni şi
iubeam florile pisicile şi câinii
iubeam zborul şi ferestrele
deschise larg
o iubeam pe mama
îl iubeam şi pe Dumnezeu
dimineaţa la amiază şi seara

îmi iubeam singurătatea

ştiu c-am păcătuit
în fiecare zi
mai trăgeam un blestem după mine
şi-mi descompuneam ura în jurăminţi
ba uneori mă răsteam la Dumnezeu
chiar şi atunci când mama
îşi alunga frica iubindu-mă...

oricum m-aş gândi oamenii au dreptate

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul

Calule, ce ai? Ţi-i teamă
De nechezi cu capu-n jos?
Nu mai scuturi dârz din coamă,
Frâul nu-l mai muşti, focos.
Nu te îngrijesc eu oare?
N-ai ovăz bun de mâncare?
N-ai tu scări de aur fin?
N-ai tu hamuri minunate
Şi potcoave argintate
Şi dârlogi de ibrişin?

Spune calul, trist şi blând:
Potolitu-m-am căci, iată,
Glas de goarne-aud sudând,
Tropot, şuier de săgeată.
Şi nechez căci pe câmpie
Mult n-am să mai zburd semeţ.
Şi voios, plin de mândrie
Că am frâu şi scări de preţ,
Hamurile în curând

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Puşkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măseaua (fabulă)

Acolo unde trec, la vale... amestecate,
Cu băuturi alese, diversele bucate,
În clipele de groază stupidă şi abjectă...
Măseaua se declară supusă, dar defectă...
Şi-ţi vâră un cuţit până-n picioare!
O!... De-ai putea ţipa precum te doare!...
Iar dacă simte reci fiori de cleşte,
Te lasă uşurel şi chiar o mai slăbeşte;
Găseşte cum şi ce, deretică prin casă
Şi-ţi lasă loc de poftă şi la masă!
Dar dacă-o zgâlţâi cu semeţul cleşte,
Stă rece, neclintită... bărbăteşte
Şi te împinge să constaţi că vina,
O poartă o străină - întâmplător vecina-
Aşa încât. pornit să spulberi răul,
Tragi de măseaua bună cu... lasoul!...

Morala
Dacă asculţi de scrâşnet de măsele,
... Rămâi fără ele!

fabulă de Constantin Păun (1987)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rosie Roberts

Eram bolnavă, dar, mai mult de atât, eram sătulă
De corupţia din poliţie şi de nedreptăţile din jocurile vieţii.
Aşa că i-am scris Şefului Poliţiei din Peoria:
"Sunt aici în casa copilăriei mele din Spoon River,
Stingându-mă încet.
Vino şi mă ridică, eu l-am ucis
Pe singurul fiu al Negustorului, în casa Madamei Lou,
Iar hârtiile în care se spune că s-ar sinucis
În casa lui în timp ce curăţa o armă de vânătoare
Sunt o minciună – ca diavolul să ascundă scandalul
Mitei pentru publicitate.
L-am ucis în camera mea, la Madam Lou,
Pentru că m-a lovit până-am căzut jos când i-am spus
Că, în pofida tuturor banilor pe care îi are,
În noaptea aceea îmi voi întâlni iubitul."

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

frigul
de culoare amară
îşi trece mâna
peste aerul dilatat în ecou,
ca un trup îndelung de gând.

aşa începe?
muzica se învârte prin cameră...
ar trebui
să cos pereţii de tavanul ăsta emoţional
care se tot ridică pe vârfuri.

mă uit înapoi
după păianjenul pe care l-am hrănit
cu biscuiţi şi ochi de vrabie.
are acum
patruzeci şi patru de picioare
cu care se agaţă de imagini.
de obicei
stătea pe numele meu să mănânce.

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!