voci

Şi astăzi, astăzi am ajuns să-mi văd dorinţa împlinită, mi-am văzut visul cu ochii, am avut aplauzele frenetice pentru opul meu, am auzit chemând sute de voci, pline de entuziasm, numele meu, m-am văzut ridicat, lăudat, măgulit, laureat. Ce să mai zic, ce să mai aştept de la viaţa mea, de la viitorul meu? Puteam să am şi să mă aştept la o răsplată a studiilor şi ostenelilor mele până acum, mai mare decât am aflat-o acuma? Numele meu este întemeiat, viitorul meu îmi luce cu culorile cele mai vii înaintea ochilor...

citat celebru din Ciprian Porumbescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată n-am cântat altceva decât cântece populare româneşti. Veniţi de prin împrejurimi şi din îndepărtări la oraş, ţăranii aciuiţi prin mahalaua noastră, după ce-şi lăsau lucrul, cu voci când înflăcărate, când domoale, cântau cântecele de acasă. De la ei ştiu cânta, de la ei, de la taica şi de la mama. Multă vreme mi-au rămas în suflet cântecele acelea triste, tărăganate, cu alean, de blestem, de răzbunare, de revoltă, bocete, cântece de leagăn, cântece de nuntă.

citat celebru din Maria Tănase
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În valea îmbrăcată-n primavară

O toacă a spart tăcerea verde
În valea îmbrăcată-n primăvară!
Clopotele-au început să bată
Şi fulgi de păpădii se-mprăştiară.

Cetatea soarelui e-nchisă azi
Şi mă împiedic de-ntuneric straniu,
Lumina e doar dincolo de gard,
Şi nu îmi va-nflori curând geraniu'.

S-aud voci cântând în strană iar,
Cum auzeam duminica trecută
Şi câţiva paşi târând pe trotuar
Bastonul bătrâneţii cea urată!

Mă rog, azi, prin şipcile din gard
S-ating o rază cu parfum de nard,

sonet de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norocul...

În Piaţa Marii Adunări Naţionale
se ofileşte-o piatră lângă marginea-i de drum.
Sub Arca de Triumf vreo câteva rafale
de vânt, se zgribulesc în vraiştea cu fum...

În Piaţa Marii Adunări Naţionale
răsună voci din funduri de pământ-
ecoul hârburilor care râd de oale
loveşte în tării din când în când.

În Piaţa Marii Adunări Naţionale
dansează umbre, paşi bătând pe loc,
şi din genunchi încearcă să se scoale
sorocul dintr-o boaghe de noroc.

poezie de Iurie Osoianu (28 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceai

Umblu încolo şi încoace prin decorul încântător,
prin cernerea fină de ceţuri albastre şi subţiri,
urmărind sunetul melodios al unei voci delicate –
erai tu, fată din amontele fluviului Yangtze.
Tu nu te-îndupleci să părăseşti apa,
tu trăieşti, te îmbăiezi în apa fluviului
de parcă-ai vrea să rechemi
decorul fermecat al casei părinteşti
aici, prin neguri şi ceaţă,
unde muzica pluteşte reverberând pretutindeni.
Ca să-ţi alini dorul de casă,
savurezi fluviul în ceaiul tău de zi cu zi.

poezie de Jing Quifeng, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lume neutră

Mă ascund în pielea sintetică a unui obiect
care îşi expune la vedere luciul
şi mă încearcă dureros teama
peste care mă împinge curajul.

Lumea o percep ca o risipire de senzaţii
halucinant de introvertită
încât mă schimb odată cu ea.

Singurătatea-mi cade pe partea întunecată,
rupe din mine bucăţi de sentimente
pe care le cos în gânduri
de nu se mai văd marginile.

Nu mai am nimic personal
să-mi dezvăluie firea rotundă
şi rămân un muşuroi locuit de prea multe voci
care mă strigă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea ploii

Reumatice ramuri
Îşi tânguie durerea ploii
Căzută pe umeri de frunze – sentimente ascunse.
Pamblici de fulgere
Lovesc aşternutul de umbre
Ireal foşnitor.
De tunete dor şi gândurile
Şi uitatele verbe
Căzute în lupte acerbe...
Cerul este o pătură gri.
La margini de zi
Corbi înfometaţi de lumină
Au prins rădăcină.
Ca un clopot de voci
Ramuri se lovesc între ele,
Duelându-şi tăcerea.
Şi plouă... şi grindina bate în geam.
În furtuna de oameni,
Eu sunt singurul ram...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânziana

Priveşti în jur cu teamă şi mirare
şi nu-nţelegi de ce nu eşti Acasă,
în neştiuta vatră luminoasă,
în care viaţa e nemuritoare.

Te-ai renăscut în timpul ce se pierde
în sărbătoarea albelor veşminte
pe care vântul vine să le-alinte
în goana lui prin mările de verde.

Te-ndrepţi spre locul tainic din poiană
pe care îl cunoşti -nu ştii de unde-
dar simţi un dor ce sufletu-ţi pătrunde
şi-ţi luminează faţa diafană.

Acolo, alte voci îţi vor răspunde,
şi vei dansa la noapte, Sânziană.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

J. Milton Miles

De fiecare dată când batea numai clopotul bisericii Presbiteriene
Ştiam că este clopotul presbiterian.
Dar când sunetul său venea amestecat
Cu sunetul bisericii metodiste, creştine,
Baptiste şi congreţionale,
Nu mai puteam să-l disting,
Nici pe celelate unele de altele sau pe oricare dintre ele.
Din multele voci care m-au chemat în viaţă,
Nu te mira că n-aş putea să-ţi lămuresc
Adevărul de minciună –
Nici măcar, la sfârşit, vocea
Pe care ar fi trebuit să o cunosc.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voci sceptice interveneau zicând că borbisthanii putuseră rezista atâta vreme fiindcă erau nişte fanatici analfabeţi şi puţin civilizaţi, în timp ce jormanii, ştie toată lumea, sunt extrem de civilizaţi. Ei n-ar putea face faţă barbarilor din Maculia. În cele din urmă, singura întrebare ce merita să fie pusă era dacă, în faţa spectacolului rezistenţei mai mult sau mai puţin eroice a poporului jorman, puterile imaculiste aveau să-i sară în ajutor.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!