Poezii despre urlet, pagina 12
Arși... Foc
Firave trupuri, minți junone
Atât de încrezătoare în mâine,
Au picat azi jertfe cazone
Lui Dumnezeu... în focul câine.
Ajunși pentr-un vibrato sunet,
Să-l aibă un gând de înfiorare,
Au fost străfulgerați ca-n tunet...
Neștiind că moarte oriunde apare.
S-au stins -pe-al indolenței rug
De-un vârf de neam iresponsabil-
Copii, odată prunci de plug...
Azi scrum, în oraș moral instabil...
... Cetatea, înmocirlită-n ban
Cu inocența-i infantilă,
Ajunsă o noapte al meu dușman...
E azi șuvoi de lacrimi, milă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 octombrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem în genunchi
am scris acest poem suav
ca un arabesc de ceară topită
ca un fado neverosimil de trist
acest poem rotund și incandescent
ca o lavă primordială și neiertătoare
mistuind în cale zilele nopțile
am scris această poezie inefabilă
precum o pasăre-liră strecurându-se
printre gratiile coliviei
ca să înfrunte grațioasă și nedrept de naivă
văzduhul de alabastru și fier
am scris acest poem ca un suspin
ca un icnet ca un urlet ce sparge
vitraliile catedralelor în care fecioara
plânge în locul oamenilor
care nu au curajul să plângă
am scris aceste versuri imaculate
ca diminețile în care noi eram copii
și tu copac viguros în care
noi eram tineri și tu arborele înțelepciunii
[...] Citește tot
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțelege, tanti, iubesc o fată din popor
Fossoli di Capri, o, Maria și Mario,
Întrebare e un uomo? Ce să fie? Gastronomo.
SIVA, SIDA și Dalida se plimbau cu Carmelita,
Tregua, tregua familiare, timpurile-s în schimbare,
Biograful biolog rupse-și mâna-n Topolog.
Piemontul piemontez în pioneze îl montez.
A murit, s-a aruncat, sincucis ori preschimbat,
știrea este oricum falsă că aseară joacă salsă.
Ana Cronique bate sonic, ea plonjează în iubire,
Precum umbra-n monastire. Ah, absurdule, ce faci?
Feacienii mâncă raci. Între Viena-Budapesta
Își pierdu Vasile vesta, nu e bai, că bani n-avea,
Erau la Ali Baba, o polemică e totuși, de ce se opri pe Trotuș?
Sunday Times de ce nu scrie despre pensie, simbrie?
Homeless e un fel de a fi, revoluționari copii.
Mozolea și Mussolini, un da Vinci în bikini.
Deficitul e de stimă, nu aduce nicio rimă.
Gafele minore, jafuri cam majore,
Flux în sud, uitare, nord, urlet surd de la babord.
Madame Loty-plastilina ne arată ghilotina,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce ți-aș putea dărui?
Nu am nimic mai de preț
Știi, la fel cum fac cerșetorii când arată că nu au bani
Mi-am întors și eu buzunarele pe dos și nu a căzut nimic
Pe asfalt doar inima mea zornăia cumplit, înfundat
Ca atunci când ești la munte și din depărtare auzi un urlet
Bănuiești că e clocotul unei ființe pe care nu vrei s-o cunoști
Închizi repede geamul, tragi draperiile și te afunzi în lumea ta
Apoi m-am desfăcut la bluză și deodată au izbucnit ploi sălbatice
Un fel de cântece triste ca în urma unui cortegiu care nu se abate
Din drumul spre lumea cealaltă, și iar ai plecat în uscatul tău
Am rămas cu furtuna pe corp distrugând nemiloasă baraje
Zăpezile s-au topit și ele, sub pielea mea doar resturi murdare
Gândurile au ieșit din matcă până te-au prins din urmă
Ce ți-aș putea dărui? Dacă nu drumul acesta care-mi pleacă din stern
Și dacă într-o zi m-ai întreba: Unde duce?
M-aș uita în depărtare la linia aceea care unește cerul cu pământul
Iubirea mea e doar o imagine reflectată într-o apă... într-o apă...
poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un răsărit fără apus
In memoriam Ana Podaru, plecată prea devreme printre stele. Bun rămas și drum bun în Lumină, Ana!
Cu glasul stins în șoaptă ca un urlet,
Ne-am mai rugat instanțelor celeste,
Împodobiți cu răni pe cord și suflet
Să ne-o mai poarte-o vreme prin poveste,
Dar basmul s-a sfârșit și... asta este.
Când ultimul omagiu i-am adus
Ne-am adunat ca să privim în gol
Un ultim răsărit fără apus
Și-al doamnei de cuvinte ultim rol
Și alte leacuri decât lacrimi... nu-s.
Sentința din clepsidră i s-a scurs,
Doar glasul i-a rămas trudit pe foi,
Ea nu mai are chip ci doar surâs
Și-un înger a luat-o dintre noi,
Dar ne-a rămas Cuvântul ce l-a spus.
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorințe în vis
Azi în zorii dimineții
Era un falnic răsărit,
Iar la prânz simțeam căldura vieții,
Voiam să fie un soare cumplit.
Am gânduri și-o speranță-n suflet,
Singura ce e pe-acest pământ,
Aș vrea să am un mare urlet,
Ca atunci când aș fi cu flori în mormânt.
Au trecut zile și nopți cu vise,
Tu lângă fereastră mă așează,
Pe cer steaua noastră se-aprinde
Și vine al nostru înger de pază.
Frumos ne veghează o lumină,
Ce stă aprinsă-n fiecare noapte,
E ca un luceafăr pe boltă,
De gânduri bune să ai parte.
[...] Citește tot
poezie de Eugenia Calancea (13 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul
Aș sta, așa cu fața-n sus,
Lovit pieziș de vreme
Și-ncet ca un izvor supus
Ți-aș murmura poeme.
Și patul de sub șira mea,
Podeaua care-l ține,
Cu timpul s-ar dărăpăna
Și-n casă-ar fi ruine
Și peste molcomul prăpăd
Peste privirea-mi oarbă
Cu gura începând să vad
Eu, năpădit de iarbă,
Din somnul ca un trist magnet
Ce știe doar să cheme,
Ți-aș mai încredința încet
Mistere și poeme.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Percheziție
E toamnă, și e noapte, și e ploaie.
A curs în curte cerul, poloboc.
Prin mari băltoace, deținuții, droaie,
Desfac boccelele ca la talcioc.
Un temnicer, cu mațele pestrițe,
Se leagănă pe lângă osândiți
Și grohăie obezul cu petlițe:
Cătați-i bine, c-ăștia e bandiți!
Și, rând pe rând, trosnesc din cusături
Cămăși și uniforme învechite.
Ce cad apoi, în zloată și lături,
Ca niște șoimi cu aripi jumulite.
Și-n timp ce rup, căci ăsta-i scopul lor,
Mai zice unu-o vorbă cu piper:
Ce-ai fost tu, mă banditule? Maior.
Dar tu? Episcop. Și-ăllalt? Inginer.
[...] Citește tot
poezie de A.C. Dragodan
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Feminitate pierdută
Mi-am pierdut, oh, iubitele închipuite, în foc,
S-au mistuit de atâta, atâta frumusețe,
Desfigurate, de durerea ce nu știe blândețe,
În tragedia întâmplării, nedesmințită... joc.
Le aud țipetele disperării să nu piară,
Niște copile, multe, înnegrite în scrum.
Retina-mi... și ea neagră, mi se întreabă cum
De soarta își alege relele doar... fiară.
Îngerești chipuri văd, parcă premonitorii,
Zâmbind larg sticla de laptop, ce e deschisă
Și-o pângăresc cu-o lacrimă în colț, atât de-abisă,
Ce din profund ițește... mă răscolesc fiorii.
Le resimt frăgezimea de carne, visătoare
Și, mă îngrozește țipăt până la răget, urlet.
Este Pământ mai singur, mai părăsit de umblet
De pași suavi pe glezne subțiri... încântătoare.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hector
Apus pe zid, tăcut
Ochii goi și reci
Platoșa lăcrimată
Lancea dormind pe scut
Desculț, ingenucheat
Sub cerul zeilor
Aude urlet de Cerber
Luntrea o vede cu ochii inchiși
Troia-l aclamă
Sorbind potir după potir
Mâine va uda pământul
Cu iubire pentru frate
Dezvelind pieptul
Neînvinsului Achile
Să-i afle cheia
Spre tărâmul lui Hades
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!