urlet

Ghinion

Îţi scriu Julieta din spital,
Lovit de-o cruntă tragedie,
De fel sunt foarte punctual,
Dar iată-s la ortopedie!

Veneam aşa ca de-obicei,
Plin de speranţe deşănţate,
Cu greu, pe frig şi pe polei,
Cu flori, şi cu o scară-n spate.

Nici lună plină nu era,
Şi parcă bănuiam eşecul,
Vazând că-n colţ, pe strada ta,
S-a ars probabil iarăşi becul.

Precum o cârtiţă de orb,
Şi cu miscările confuze,
Urcam pe scară să îţi sorb,
Iubirea de pe-a tale buze.

[...] Citeşte tot

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zburătorul

mi-e glasul urlet tăcut
stinsesem lumânarea în camera goală
doar tăcerea vorbea prin cămară
picurau din gânduri lacrimi de ceară
eram cântec pribeag în amurg
un glas foşnind prin trecătoarele valuri
treceau ore pustii
eu căutam crucea de taină
aprinzând lumini în stanca de piatră
în zbor sacru spre El
din şoapte căzute în zăpadă
croiam cale de suflet
zbura un înger din palme murdare de gânduri
adoarmea ecoul în vatră
mi-era somnul prelung şi sânge curgea
pe treptele lumii
cădeau ireal flori siderale
purtam urmele vieţii în mine
ca un surâs în pântecul zilei
mă atingea întunericul

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce pact făcut-Ai, Doamne, cu Ancuţa?

Căzut-a toamna-n poezie,
aleile sunt ruginite,
cuvântul intră-n amnezie,
inimile ne sunt rănite.

Voia Domnului să acceptăm,
ne spuseră mereu străbunii
dar Doamne, pare a fi blastăm
când se doboară legea firii.

Căci cea pe care ai luat la tine
era lumină şi candoare,
era nevoie de un mâine
copilului să-i fie boare.

Ce pact făcut-Ai cu Ancuţa
s-accepte pasărea cea neagră,
s-o-mbraci în ie şi altiţa
să-i stea pe piept ca o pelagră?

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi dau tristeţile cadou

Dintr-o mie de-nceputuri şi o mie de-ntrebări,
Eu am pus speranţe gri într-un glas fără ecou,
Ca să fac punte cu ele peste văi şi peste mari,
Să mă rog la zei domestici, să-ţi dau tristeţile cadou!

În odaia răcoroasă, moartea naşte altă moarte,
Iar pe creştet îi cresc flori să le pună pe cavou,
Unde pomii se urăsc şi se războiesc în noapte,
Cu-al meu suflet dezbinat, că-ţi dau tristeţile cadou.

Tu joci teatru-n alte lumi şi te-acoperi cu lumină,
Ca să fii în ochi la demoni adorat ca un erou.
Aventura vieţii tale este plină de rugină,
De aceea scriu în cărti, că-ţi dau tristeţile cadou.

Sunt un urlet de durere când te văd pe la vecini,
Cum pictezi o zeitate şi cum te avânţi din nou,
Spre înaltul cer albastru ce se-nchide în lumini,
Şi se întristează parcă, că-ţi dau tristeţile cadou.

[...] Citeşte tot

poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânge din sângele nostru

Mă scald prin minute pustii
Şi căzând nepunticios
Şi fericind acel urlet vicios
Aş vrea să-ţi cercetez sufletul, să văd ce ştii

Acest colţ înfrigurat mă ascultă
Mă strânge la pieptu-i inexistent
Vrea să-mi împace durerea, dar nu-i consistent
Căci inima-mi se zbate de pereţi mută

Lanţurile nu mai sunt dure
Cămăşile de forţă s-au înverzit
Când sufletu-mi cade sfâşiat, înnegrit
Sperând să mănânc şi lacrimi pure

Ceva se mişcă, ceva-mi fură puterile,
Minţile-mi-s zdrobite, soarbe amarul
Şi stăm la un pahar de venin acril
Ciudat... te mişti acolo... îmi pierd simţurile!

[...] Citeşte tot

poezie de Ana Maria Brezeanu
Adăugat de Ana Maria Brezeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

Am prins focul de-o aripă şi l-am închis în pumn
Şi marea mi-am legat-o strâns la brâu,
Îndemn de untdelemn nedemn,
Să schimb pământul într-un chip de grâu.
Am pus să ardă focul în doi ochi
Şi pământul să se ridice în trup
Şi trandafirii să-nflorească în perechi
Şi-am prins în gât un urlet stins de lup.
Ţi-am îndesat marea în orbite
Şi în corp căldură din miez de pământ,
Să poţi să plângi atunci când n-ai cuvinte
Şi să-ncălzeşti orice aşezământ.
Am luat o inimă din cel mai sacru taur
Şi ţi-am uscat o ramură de laur
Şi-un suflet de dumnezeiesc tezaur
Şi le-am suflat pe toate împrejur.
Ţi-am presărat pe buze praf de stele
Şi-o coardă-n inimă să îţi vibreze
Şi pe obraji polen de floricele,
Să facă tot pământul să danseze.

[...] Citeşte tot

poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai ales

porneşte-te acum spre mine...
îţi voi arăta cum îmi curăţ braţele de gesturi
faţă de care catedralele din oraş
şi-au întors spatele.
cum îmi lepăd de pe mână neodihna scrisului
şi mă suprapun urletului foii ce nu se vrea mototolită.

mamă, alt fel n-am cum;
uite-mi alergarea electrică să şterg distanţa
între cele două tâmple ce se contrazic -
una zboară, cealaltă păşeşte.
de cele două sprâncene de echilibru, n-am ce zice,
îs mulţumit că mi-au rămas fidele.
iar cel mai drept drum spre mine, în căutarea sinelui,
cred că-i mersul pe coarda de chitară al prietenului meu;
ştii, eu mereu alt fel sunt conectat la arborii din jur.

mamă, totul pentru mine e pregătirea unui spectacol
într-un trup de lut mai ales când infinitul
fuge de mine deghizat în metafore.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar când te aud

Coborâta din cer cu aripi un cerb
Dintre războiului norilor, acerb
Cu coarne fulger şi galop tunet
Atras de al meu câmp de piept în urlet

Să pască iarba bătăilor uscată
Cu boncăluit privirii de curcubeu
Să aprindă senin foc de Prometeu
In desertul de iască împietrită

Cu albastrul zâmbet de ambru
Clocotindu-mi sângele în cidru
Cu cerbul ce te aducea pe tine
Cu fante de şoapte calde, senine

Să moi ierburile de cuie-n pieptul meu
Doar strângându-te tare în braţe
Le-ai infipt tăcută, tandră în trupul tău
Din fulgerele inimii prea ascete

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multivers

Cred ca există multiversul,
E o genune între noi,
Iubirea- şi caută reversul
Iar noi ne-am transformat în doi,

Ne- am divizat precum un virus
Ucigator, de neoprit
Sunt hieroglife pe papirus
Ceea ce- am scris pe infinit,

Indescifrabil este parcă
În alfabetul propriului destin,
Pământul transformat în arcă
Unde doar singurii mai vin,

Perechea unui joc de cărţi
Rămâne pusă deoparte,
În labirintul unei hărţi
În care doar fugim de moarte,

[...] Citeşte tot

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe rarişte,-n zăpadă

Ivite-n zări cu teamă, când áripa mai ţipă,
doar ceţurile-n fugă se sting anevoioase;
pe rarişte, -n zăpadă, un urlet se descoase,
supus de elfi, se-ngână cu ielele în pripă...
osificată-n trupu-i, lumina ninge-n oase;
a nepăsare noaptea e pradă dimineţii
şi mână muritorul să mai zidească-o vatră,
să vărguiască pasul, să-l memoreze, iată...
ştergând uimită zarea abandonată vieţii,
sfidează Cioplitorul; secunda – fruct în piatră -

mi-a smuls în grabă cheia de aer din cătuşă,
a lins cu limba-n clopot durerea unui pântec,
trufia, în curbare, şi-a rupt-o în descântec,
m-a prins de mâna stângă, dar mi-a deschis o uşă,
în ubicuitatea-i, s-a cuibărit în cântec;
ţi-a înlunat surâsul cu ifose - a dramă,
a şters de data asta un sfânt de pe perete,
ne-a stors polifonia din rugăciuni cu sete,
a înteţit dogoarea din cumpănă, cu teamă

[...] Citeşte tot

poezie de Valerian Bedrule
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!