spirit

Basm transfigurat

sunt Albă că Zăpada şi am pitici în creier
pădurea îmi e casă cu-acoperiş de stele
cărări bătătorite de dragoste cutreier
îngrop la rădăcină dezolarile grele.

urâtă vrăjitoare se-apropie de mine
cu mărul otrăvit frumos pe dinafară
dar am văzut că are flăcări în reţine
şi-am refuzat să stau cu ea afară.

bărbatul meu e "prinţ" şi m-a salvat
de la singurătate şi de la suferinţă
perechea iubitoare cu spirit elevat
e universul meu cu sorţi de biruinţă.

trăiesc ca-ntr-o poveste o viaţă minunată
cu sublime păduri mă simt împreunată.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corespondenţe [Correspondances]

Natura-i un templu cu coloane sprinţare
Ce rostesc uneori vorbe vagi cu tărie;
Omul trece pe-aici şi simboluri o mie
Îl observă atent, cu priviri familiare.

Ca ecouri prelungi, ce se întrepătrund
Într-un tot tenebros şi adânc, unitar,
Precum noaptea de vast şi ca cerul de clar,
Parfumuri, culori şi rumori îşi răspund.

Sunt parfumuri curate ca un trup de copil,
Ca oboiul de dulci, ca o stepă de verzi,
– Şi mirosuri mai grele, pricopsite, cu stil,

Ce se pot risipi pretutindeni, cât vezi,
Ca tămâia şi moscul, ori ambră şi smirnă,
Care spirit şi simţuri îţi mângâie-n tihnă.

poezie clasică de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgiile cuvintelor (5)

Mă întreb când a făcut Dumnezeu
Moartea
Viaţa pare doar un popas
în lunga călătorie
în care-i suntem însoţitori...

Sau poate Moartea
a fost mai întâi
iar viaţa e doar un capriciu al
Creatorului
ca o evadare din monotonie...

Ca o vizită la Grădina zoologică
în care noi suntem cei
din spatele gratiilor
şi ne primim zilele în raţii
sau ca la o piesă de teatru
în care Moartea e regizorul
ce poate modifica
oricând

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vikingii

E ceaţă, frig, o noapte întunecată,
Vikingi corăbii vin din depărtări
Fără de glas rămân, a lor armată,
S-apropie silenţios din depărtări.

În răcnete, spre ţărm ei năvălesc,
Mânaţi de al lor spirit aventurier
Nu au in ei nimic volintiresc,
Iar eu mă văd în lanţuri, prizonier.

Dintr-o dată apare, în galop nebun,
Iubitu-mi cal, bilet spre libertate,
Până în zori gonit-am, ca din tun,
Să dau de veste celor din cetate!

Ai mei ostaşi, în luptă îi îndemn,
Victoria-i a noastră, când înving,
Pe sabia cea dragă, fac un semn,
Când cade înc-un luptător viking!

poezie de Alex Dospian (februarie 2016)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul Nagual

Sălbatic, mândru şi neobosit,
cutreier prin pădurea tropicală
ce-mi pare, de milenii, ideală,
căci eu sunt nagualul cel vestit.

Am fost lăsat aici să vă ajut
în viaţa voastră plină de conflicte,
să v-amintesc credinţele relicte,
şi să vă-ntorc spre timpul ce-a trecut.

Sunt spirit, animal, pot fi şaman,
şi pot îndeplini orice dorinţă,
căci, în iubire, totu-i cu puţinţă.

Doar dragostea e Raiul pământean,
puterea e în suflet, în fiinţă,
n-o căutaţi afară, e în van!

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis albastru

simt nevoia să zbor peste lume
visuri de poeţi îmi dau aripi să zbor
cu sentimentalismul las reale urme
în universul albastru, sonor.

când am inima tristă mă rog
cu încredere şi cu mare speranţă
beau poţiuni din stele sacru drog
dar are şi suspinul rostul lui în viaţă.

Pasărea Paradisului spune-mi unde mă duci
îmi apari mereu în visul nocturn
declanşezi fericirea în fiorii năuci
aranjezi cuvântul în spirit taciturn.

văl de lumină pe tristeţe arunci
şi trezeşti la sunet clopotul din turn.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 108

Ce-aş mai putea cu mintea să creez
Când al meu spirit ţi l-am arătat?
Nimic nu-i nou, ce să mai consemnez,
Să vezi că te-am iubit şi respectat?
Asta e tot, şi doar ca rugăciuni
Aceleaşi lucruri zi de zi rostesc
Simţind că-s noi, ca-n anii aceia buni
Când numele ştiut-am să-ţi cinstesc.
Dar veşnica iubire-n straie noi
Nu ţine cont că eşti bătrân sau mori
Nu-i pasă nici de riduri şi ochi goi,
Ci-adună lucruri vechi ca pe comori;

Şi-amorul nostru-l strânge cu efort,
Chiar dacă astăzi pare a fi mort.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Forţa unui ideal

Ideal pelegrin destoinic
Emisar din conştiinţă
Interpretul firi umane
Virtual dar cognitiv
Forţă potenţială de soi
Forţă cinetică la bază
În ipostaze pururi nobile
Când cu viteză infinită
Şi cu trăire fără margini
Vibraţie de natură sacră
Poartă ce duce în veşnicie
În lumi noi fără hotare
La o putere absolută
Inspirând creaţii proprii
Deschizând ferestre la cer
Platonic sau speculativ
Spirit eminamente firesc
Depăşind lumina lumii
Cuget animator în gest
Traducând ideile în fapte

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (25 septembrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul toamnei

cu Dumnezeu în suflet nu am teamă
că am să cad iar în abis depresiv
poruncilor divine le-am prins de seamă
şi-am dezvoltat în mine cuget persuasiv.

nu am să las speranţa să mai geamă
contemplu viaţa în ambient festiv
cu Dumnezeu în suflet nu am teamă
că izvorul poetic n-o să fie cursiv.

se apropie toamna cu galbenă maramă
dar eu sunt legată de cerul expresiv
şi mă încred că vremea este ca o mamă
care mă veghează cu spirit permisiv.

cu Dumnezeu în suflet nu am teamă
că am să cad iar în abis depresiv.

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O tainică Lumină

În Bethleemul privegheat de stele,
lângă un râu, sub liniştiţi măslini,
se-ntruchipă din tainice lumini,
pruncul Iisus, la prag de vremuri grele

Fecioara-L zămisli ca pe-o safiră,
Iosif cel blând spre cer aprinse-un rug;
cu-nţelepciuni şi daruri din belşug,
de undeva, trei magi, grăbiţi, sosiră

Mulţi semeni se-nchinară la Messia,
ce cobora din ceruri Duhul Sfânt;
blestem să nu mai fie pe pământ,
în inimi să-nflorească bucuria

În Bethleem, Fecioara Preacinstită,
născu un prunc nemuritor - Hristos,
spirit gândit - dumnezeiesc prinos,
coloană-a izbăvirii din ispită...

poezie de Dumitran Frunză din Clopotul frigului (2000)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!