Poezii despre schimb, pagina 12
Terține
Cu zugrăveli stângace
umple văzduhul ploaia,
și cu culori sărace.
(C-un fulg de nea, odată,
am luminat odaia
copilăriei, toată...)
Ca-n școlărești desene,
ne oglindim în timp,
cu uriașe gene,
cât brazii de înalți,
mereu la fel și-n schimb
întotdeauna alți...
Acum, tulpini naive
cresc din vopseaua plânsă,
cu flori definitive.
Lumini, sub pleoape strânge-le!
Toamna, pe-a lunii pânză
ne desenează sângele...
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vers aprins
Din depărtari spre mine vin
Mici bucurii sau un suspin
Le-adun din spații ancestrale
Le risipesc apoi în vale
Voi duce mai departe-n timp
Fără să cer nimic în schimb
Izvor de gând fără oprire
În vers aprins de poezie
Strălucitoare nestemate
La ușa ta cândva vor bate
Voi fi poate demult plecată
Lumina cerului uitată.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sâmbure de lumină
Sunt un sâmbure de lumină strâns între două cochilii
Am căzut stea, m-a sorbit marea, am evadat când tăcerea ta m-a strigat și din nou am picat
Sunt o adolescentă alergând desculță prin nisipul fierbinte, torță și taină printre stânci și morminte.
Nu pot schimba lumea, dând la schimb strălucirea ultimei perle a oceanului.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și totuși un motiv
pe stradă la muncă sau acasă sub duș
peste tot acolo unde mizeria se
ascunde în golurile din viață
mă urmărește o amorțeală
e ca un fel de frig continuu
pișcă nu doare
și nici nu-mi pasă
în fiecare zi
înăuntrul meu se ghemuiește
o șansă
îmi împachetez senzația și
plec departe de locul
în care oamenii se bifurcă...
oriunde
pentru că nu știu cum altfel
să-mi schimb înfățișarea
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ieri
suflet ce curge,
incet, incet,
pe mormantul meu...
... as vrea sa nu mai plangi,
as vrea ca sarutul a-mi fii mai dulce,
nu stiu...
lacrima ce-mi curge parca e tot mai rea,
si doare, te doare,
o simt mai grea...
in schimb ochii tai straluc ca in prima zi, mereu acea enigma,
mereu in delir...
inchizi ochii, soptit,
abia te aud:"-te iubesc atat de mult!"
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
La modă
Am vrut să-mi schimb stilul...
Am zmuls cravata,
Am dezbrăcat cămașa cu mînici lungi
Și îndrăgind culorile aprinse
Mă credeam european.
Am schimbat o steluță roșie
Pe unele albe,
O lume zicea că așa e la modă,
Dar cînd m-am deșteptat
Era noaptea. Nu mă vedea nimeni...
Era tîrziu...
Și-atunci mi-am adus aminte
De cîte ori îmi zicea mama,
"Fii așa precum ești..."
poezie de Mihai Ghidora (13 decembrie 2016)
Adăugat de Mihai Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flash
Vom trece prin iarnă amândoi,
voi decupa din sufletul tău o bucată
ca să îmi fac o rochie,
una care să îmi țină de cald
o viață
și seara, înainte de culcare,
vom bea vin fiert din aceeași ceașcă,
ciocnindu-ne sângele tot mai neastâmpărat.
Vom face schimb de inimi,
colindându-ne soarele
din colțul ochilor,
iar dimineață,
înainte de cântatul cocoșilor,
vei gâdila timpul în tălpi,
să nu ne mai treacă prin clepsidra lui.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteaptă
Așteaptă, mai este nevoie de timp,
Cine te poartă, pe unde, de ce?
Bufnițe vin și te întreabă, în schimb
Fratele stă în căscioară și be.
Unde se reculeg rătăciții?
Unde sunt ușile tainice, crezi
Că există minuni și exerciții
Care să ducă la Marele Miez?
Hai, să ne credem doar în cuvinte,
Acolo se nasc poeziile, yes?
Ca șoriceii fug, nu se simte
Că timpul trece fără-nțeles.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
În satul Cuvintelor,
deseori,
e răscoală.
E răscoala
cuvintelor
pentru hectare de hârtie
sau
pentru neveste-poezie,
de o frumusețe rară.
Cartea
e o moșie
pentru care s-a vărsat
de veacuri
mult
sânge
de cerneală.
Câte un Poem de Neam Bun
[...] Citește tot
poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Greieri în grevă
Aiurita regină-a țării minunilor,
Pe tron alb ca laptele, din clopoțelul unei flori
A comandat orchestrei ei de greieri
Să-i cânte-n clipa în care se lasă roua-n zori.
Dar stropii reci de rouă au udat lăutele,
Iar ei n-au mai putut în nici un fel cânta.
În schimb, acum banda aceea de lăutari bruneți
Își exersează bemolii și diezii sub podeaua mea.
poezie de Vachel Lindsay, 1879 -1931, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!