Poezii despre ni memoria lui tata poezii, pagina 12
Măi tată
Mă uit la tine și-mi aduc aminte
Ce sprinten și frumos erai odată
Și-acum, în parc, când mergem ca înainte
Abia-ți târăști picioarele, măi tată.
Iar chipul tău cel plin de bucurie,
Ce îmi părea o minunată floare
Cu nuanța lui cea roz-trandafirie,
Acum e sobru, palid... și mă doare.
Și vocea ta, cândva atât de clară,
Puternică și foarte fericită,
Ce mă striga când mă jucam pe-afară,
Acum e slabă, stinsă, răgușită.
Iar mâna ta puternică, sprințară,
Care-a muncit ca să avem de toate
Nu se mai mișcă ca odinioară,
Ci tremură slăbită, nu mai poate.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (30 mai 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buchetul de poezii
Buchetul de poezii
Printre cuvinte și esențe
Eu versuri dragi îți compuneam
Scriam adesea poezii
Buchete-n suflet de iubire
Neimpărtăsite până mai azi.
În gând sămânța doar rodea
Apoi prin scris o așterneam.
In drumul meu cel trecător
Nisipul fin cel din clepsidră
Se prelingea nepăsător
Între prezent și viitor
Era destin si al meu dor.
Am scris în vers și-n proză scurtă
A mea trăire purtată-n sânge
Ce prinde inima și o aprinde
Adesea fără un răspuns.
Te port în al meu gând mereu
Un Înger esti tu pentru mine
Ce calea, tu, mi-ai arătat
[...] Citește tot
poezie de Maria Bem din Buchetul de poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tată... mi-e dor de tine!
Simți, tată, cât îmi e de dor
să te primesc în casa mea,
în care-ai lăsat dragostea?
De ce te-ascunzi după un nor?!
Tu ai fost stânca neclintită,
eu, brad ce a crescut din ea,
hrănindu-mă puterea ta,
când cetina mi-era ciuntită.
Mi-e dor de-un suflet de copil
ce locuia-ntr-un trup vânjos,
de zâmbetul tău luminos
ce soarta-l înnora tiptil...
Ai fremătat o viață-ntreagă,
nutrind speranțe și IUBIRE,
punând comori în amintire,
cu mama, femeia ta dragă.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regele ielelor
Dar cine gonește prin noapte și vânt?
Un tată călare cu fiul plăpând.
În brațe își ține copilul cuprins
Și brațul se strânge mai cald, într-adins.
- Obrazul, copile, de ce ți-l ferești?
- O, tată, pe-al ielelor rege-l zărești?
Tu nu-i vezi cununa și coada de vrac?
- Sunt neguri copile, ce-n vânt se desfac.
"O, dragă băiete, cu mine nu vii?...
În jocuri voioase juca-vom zglobii!
Flori multe, pestrițe, se-nșiră pe plaur,
Iar maică-mea are veșminte de aur!"
- O, tată, o, tată, chiar el mi-a șoptit,
Al ielelor rege mi-a făgăduit...
- Te-alină, copile, ascultă-mi cuvântul,
Prin frunze uscate doar freamătă vântul!
[...] Citește tot
poezie celebră de Goethe, traducere de N. Argintescu-Amza
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu fața spre cer, îmi simt memoria
într-o casetă, iar pieptul de harpie,
și pensula deasupra feței
îmi creează, în joc, un paviment bogat.
catren de Michelangelo
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Aceiași ochi albaștri de metil
Dragă tată,
Eu știu că acolo în cer
Toți sfinții au ochii albaștri
Și mai știu că acolo în cer
Toți sfinții sunt sihaștri
Și plâng laolaltă.
Dintre toți sfinții îl iubesc pe acela
Care acum se va aprinde pe cer.
Îl voi privi cu aceiași ochi albaștri și-o să zbier
Tatăăă!
De ce nu mi-ai spus niciodată
Că ai fost și-ai rămas atât de stingher?
De ce nu mi-ai spus că viața este atât de neînsemnată
Fără cei sfinți,
Fără părinți?
Dragă tată,
Îmi întind palmele la cer,
Te rog, oblojește-mi trupul,
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Delirul
hai să ne blocăm
sâmbătă seara de vis a trecut
mai vedem
cum stăm cu memoria
delirului românesc
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gogyohka
scriu poezii de iubire
uitându-mă
în ochii tăi albaștri
și nu corectez
ce-am scris
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Memoria unei gropi vechi
Tata, deja precaut, când am ajuns la cimitir
o zbughise din cvadrigă și s-a ascuns în cavou.
Iar eu cu fulgii de zăpadă urmăream pălmașilor truda,
cum săpau o groapă nouă într-una veche
asudați lângă biserică, la poalele muntelui Iuda.
Apoi, la flacăra unui foc mic toți curioși
am întrebat groapa veche dacă viața,
cum se spune, este de la moarte un împrumut.
Dacă dispari definitiv când trupul rece
ți se coboară pe funii între pereții de lut.
Dar ea nici n-a apucat bine să ne răspundă
că zidul de fier ce ne-mpinge din urmă
(care și el în realitate se mișcă viu)
s-a consultat cu oasele bătrâne din sicriu.
Iar ele (dându-se de trei ori peste cap) au murmurat:
"Taine cu mult mai mari și mai fără de răspuns
ne așteaptă, când sufletul se desparte de trup
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Izbășescu din Melodrama realului (2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ridic acest nor în memoria
Florilor căptușite cu brumă
Care s-au prefăcut în stele de sticlă.
Mi s-a umplut casa cu toamnă
catren de Camelia Oprița din poemul Mi-am pus trecutul într-un cuib de iarbă uscată, Capitol: ( Cuvântul deschide gândul omului - (noiembrie 2007)
Adăugat de Lucian Avramescu
Comentează! | Votează! | Copiază!