iubire pierdutďż˝

Mărţişor degerat

Iată c-a venit şi mărţişorul,
Gheaţa o sparg cu toporul.
Iarna-mi vine s-o înjur,
Că n-am din ce face şnur.

Gerul hlizeşte cu dinţi scoşi,
În loc de babe, avem moşi.
Strângem la nări ţurţurei.
Nicidecum parfum de ghiocei.

Costumaţi bărbaţii în schiori,
Bulgări dăruiesc în loc de flori.
Că gingăşia degeră-n ghiveci,
Pragul casei n-apuci să îl treci.

Şî-n loc de răvaşe de iubire,
Dau fuguţa la dezăpezire.
Că sunt drumurile-nchise,
Nu mai este timp de vise.

[...] Citeşte tot

poezie de Viorina Pop
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darurile Primăverii

DARURILE PRIMĂVERII

La fete, mame şi doamne
Vine zâna Primăvară
Cu salcie la icoane
Şi coşuri de tămâioară.

Vin obiceiuri străbune
Şi "babe capricioase",
Mucenicii să adune
Oaspeţi la mese gustoase.

Sănătate şi iubire
De primim cu prisosinţă,
Domnului spun mulţumire
În poeme de credinţă.

Spre a fi viaţa frumoasă,
Dragă şi îmbelşugată,
Când staţi cu cei dragi la masă,

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu (2 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Augustus Hill: Deci, ce am învăţat? Care e lecţia pentru astăzi? Pentru toate acele zile nesfârşite şi nopţi fără linişte în Oz? Că moralitatea este trecătoare? Că virtutea nu poate exista in absenţa violenţei? Că a fi cinstit este un defect? Că a dărui şi a primi iubire ne înjoseşte şi în acelaşi timp ne înnobilează? Că Dumnezeu sau Allah sau Iehova are răspunsuri pentru întrebările pe care nu avem curajul să le punem? Povestea e simplă: un om trăieşte în închisoare şi moare. Cum moare? Asta e uşor. "Cine-le" şi "de ce-ul" reprezintă partea complexă. Partea umană. Singura care merită să fie cunoscută... Pace.

replici din filmul serial Oz – Închisoarea federală
Adăugat de Oana Romanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tip...

Te simţi aşa bine când nimic nu simţi
Şi vezi în culori pe oricine
Te crezi "cea mai bună"... eu zic că te minţi
Sunt multe croite ca tine.

Te uiţi la fereastră, ai vrea s-o deschizi
Dar nu pentr-o gură de aer
Afară fumează cam cinci indivizi
Şi-ţi place cu foc de un tip.

Nu simţi că alcoolul e-n joc cu un rol?
Tu crezi că ţi-e dat din iubire?
În zori te trezeşti obosită-n subsol
Şi-un tip e gol lângă tine.

Ţigara aprinsă asfixiază totul
Eu simt că-i nevoie de aer
Cearşaful îl dai la o parte cu cotul
Privind insistentă la tip.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da-mi mana ta din nou

Da-mi mina ta din nou
Si uita ce a fost.
Sa ne iubim din nou
S-avem pe lume-un rost.

Dami palmele gingase
Sopteste-mi soapte dulci.
Cu zimbete posnase
sa nu ma mai alungi.

Hai vino pune-ti fruntea
Pe pieptul meu din nou
Si limpezeste-ti mintea
Pe drumu-acesta nou.

Mai tinema de mina
Si zi-mi ca ma doresti
Si tot privind la Luna
Zi-mi iar ca ma iubesti.

[...] Citeşte tot

poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Larousse: Hei, şefu', uite pe cine avem aici! E Alfredo Linguini! Băiatul Renatei! Acum s-a făcut mare, nu? Îţi aminteşti de Renata. O iubire mai veche de-a lui Gusteau?
Skinner: Ah, sigur. Ce mai faci,...
Larousse: Linguini.
Skinner: Aşa, Linguini, ce drăguţ din partea ta să ne vizitezi. Ce mai face...?
Linguini: Mama mea?
Skinner: Da...
Larousse: Renata.
Skinner: Aşa, Renata. Ce mai face?
Linguini: E bine... adică, nu chiar bine, dar mai bine. Ea a...
Horst: A murit.
Skinner (cu indiferenţă): Vai, îmi pare rău.
Linguini: E în regulă. Ea credea în Rai, aşa că e asigurată... adică, în ce priveşte viaţa de apoi.

replici din filmul artistic Ratatouille
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătoria vieţii

Fluturi, prin polen de stele,
Scormonesc după iubire.
Paznic sunt Căii Lactee,
Etalon de fericire...

Trec prin voi, copilărie,
Must de dulci speranţe, deci,
E atâta armonie!
Fericit ai fi pe veci!

Treci prin viaţă mai departe...
Fior adolescentin
Prins în leagănul de noapte
Şi de vis... Ce dulce chin!!

Ferm, mergi încă mai departe,
Treci străin prin viaţa grea...
Cu regret priveşti în urmă
Tot ce nu mai poţi avea.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Praf de soare

Praf de soare

se aşternea cândva
peste
dimneaţa iubirii noastre.
Ne certam cu porumbeii
Care intrau pe ferestră...
Muguri de iubire
se temeau să înflorească
la gândul că
se vor usca vreodată.
Stele refuzau să dispară,
Iar norii
desenau inimi pe cer...
Era şi zi şi noapte în acelaşi timp.

În dimineaţa iubirii noastre
răsturnam pliculeţe de zahăr
în ceaiul pe care
îl uitam mereu

[...] Citeşte tot

poezie de Anna Panovici din Sfârşit de Autograf (10 octombrie 2010)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secretul clorofilei

moto: Daţi-mi doamnă cărţile-napoi
Ca să punem punct la partitură
Că eu ştiu: frumoasa voastră gură,
A mai dus cu mine un război!
------------

Dacă nu comit un sacrilegiu
Doamnă, vă ofer un florilegiu
De urzicături şi epigrame:
Cântăresc abia câteva grame
Dar scânteia n-are greutate
Spiritul pluteşte prin cetate;
Nu se-opreşte dacă nu-l primeşti
Cât îl ai, acela eşti!
Veţi găsi o toamnă şi trei veri
Adevăruri numai în doi peri
Vorbe răsădite-n dodii
Cu miros suav de rodii
Mulţi mi-ar da cu el în cap
Dar m-am ascuns că eu încap

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

1971

Doi oameni au păşit decis pe lună
Şi alţii-apoi. Putea-vor ei să spună,
Prin vorbe şi prin arta ce visează
Şi şlefuieşte, ce-au putut să vază-n
Nedesluşit noroc? De aventură
Şi har s-au îmbătat aste vlăstare
Ale lui Whitman, care-au fost în stare
Să tulbure pustia lunii, pură.
Pe munte-a lui Endymion iubire
Şi hipogriful, sfera cea ciudată
De Wells închipuită, -adevărată
În amintirea mea, azi consfinţire
Primesc. Sporeşte-n toţi mândria.
Nu-i pe pământ un suflet să nu fie
Mai fericit şi vrednic. Energie
Sporită risipeşte. Bucuria
E-a tuturor, prin fapta cutezată
De-aceşti prieteni magicieni. Iar luna,
Cu chipul trist, de-ndrăgostiţi cântată,
E monumentul lor, eternă, una.

poezie clasică de Jorge Luis Borges din Aurul tigrilor (1972), traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!