Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

fluiera

Toate rezultatele despre fluiera, pagina 12

Toamna

Se-ntoarce toamna iar, cu aiureli
De vânt pe la ferești,
Tu, suflet plin de griji și de-ndoieli,
Te-nfiorezi de tristele-i povești...
El povestește despre moarte foi
Pe care le gonește ca pe-un roi,
Ca pe-un convoi
De fluturi morți, și ți le aruncă-n geam.
El stinge crini, și roze, și zambile,
El frânge ramuri,
Și plânge, și se tânguiește zile
întregi și nopti întregi, necontenit.
Acuma stins și parcă ostenit
Abia suspină,
Ca plânsul violinei în surdină,
Apoi își schimbă fără veste tonul
Și uimit 1-auzi cum suie
Din nou diapazonul
Și suieră, și fluieră, și vuie,
Și vâjâie, și hohotă, și geme

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A revela ție

Ce revelație trăiesc în plin lugubru
Deodată păcălit de propriul ego
Încrezător imaginii non stop, placebo
De zi cu zi, visând mizeria-n picaj salubru?

Sunt de-un ceva timp însumi eu cu mine
Atât de strâns că nu remarc schimbare
De suflet nevăzut, simțit, de fizic un atare,
Crezând că zboru-i infinit și tot ce-i roșu sunt rubine!

Nu, timp nu trece de nu-i ceas sau nu e limbă
Să miște sau să-ți strige, sau șoptească
Pe-ascuns, să-ți dezgolească falsa mască
Ce-o porți, o măsluind că nu se schimbă!?

Așa-i o zi când brusc nu ști ce ești
Și răul ți se-nfige-n minte-n cărnuri
Definitiv ș-imunul piere, visu-i fum pe hornuri
Mânjind din negru-n gri spre alb!... Întinerești?

[...] Citește tot

poezie de (11 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vivian Ryan Danielescu

Eu sunt la fel

Suntem acum pe linia pustie
Două inimi sau îndepărtat
Linia vieții aici ni se desparte
Tu nu mai esti acel bărbat

Eu sunt la fel si te iubesc
Iar sufletul îmi obosește
Iertrând mereu să nu greșesc
Rămân aceea care te iubește

Și cât as vrea să te apropii
Să fim acum iubiți ca altădat
Timpul pare ros de scorpii
Tu nu mai ești acel bărbat

Eu sunt la fel încerc să iert
Te rog vorbește mi tu de tine
Te joci inima îmi pui la fiert
Iubește mă la fel și tu pe mine

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Odată intrat în muzeu, Giuleașcă ajunge în dreptul portretului lui Bălcescu, convins că se află în fața unui mare domnitor. Mintea lui încearcă febril să-și amintească cu cine o fi luptat Bălcescu: cu romanii sau cu turcii? Mut de admirație, cu pălăria în mână, privește tabloul și îl închipuie pe Bălcescu călare pe un roib, cu o sabie în mână și îndemnându-și oastea: "Pe ei, ma!" "Da, da... își confirmă Giuleasca sieși, mare domnitor". Are însă o tresărire. Și-a adus aminte de altceva. Din buzunarul interior al hainei scoase o bancnotă pe care o purta cu el mereu. Este de pe vremea când era ginerică și a primit-o de la nașul lui, astăzi un prosper om de afaceri, proprietarul a cinci carmangerii. Este o bancnotă de 100 de lei vechi. Iar pe ea, efigia lui Bălcescu! Giuleașcă e din ce în ce mai încurcat. Privește chipul revoluționarului imprimat pe bancnotă. Ridurile de pe fața sa devin din nou adânci. Se scarpină în creștetul capului. Apoi, după urechea stângă. Fluieră scurt, semn că are o revelație: "Da, zise el într-un târziu. A fost ministru de finanțe!"

în revista "Urzica" (1988)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Așteptare

Era timpul când mi se încopciau gândurile
pe albul zăpezii într-o rană deschisă,
lupii urlau pe fața gerului teama
și o fluiera crivățul alungat din munți
la ferestrele tale înflorite de gheață.

Luna strângea vulturii pe creste
să le fure parfumul de sânge,
să-l vândă la mare pescărușilor albi
când pe umerii valurilor peștii se agață de aer
și le râd în nas.

Sub ape curentul lovește-n țărm,
marea-i încremenită de singuratate.
Ard vreascurile timpului sub coaja copacilor
paianjenii s-au acuns în scorburi adânci
în pânza lor corbii-și prind ghearele.

Schelete de pești mă zgârâie pe auz
și nopțile cad tăiate în bătaia pleoapelor

[...] Citește tot

poezie de (1 noiembrie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Diodor Firulescu

Plumb pe hârtie

Întind o mână plină de speranță, către tine,
Cu un picior de plumb, alerg desculț,
Printr-un deșert de sentimente gol!
Înot prin seva vieții mele triste,
Legate de un biet copac al frumuseții,
Închinate unei biete pânze de păianjen.
Doar gândul către tine e un fluture
Ce zboară printr-o dorință albă spre
ȚInta unei săgeți plecată dintr-un arc
Al încordării, unei coarde de vioară
Ce fluiera cu zumzet de pian...
Un vârf de lance îmi străpunge imaginația bolnavă
De frigul primăverii calde din suflet de bărbat,
Dornic de viață, etern
Blestemat de o femeie.
Cu un strigăt de speranță, cerșind iubirea,
Fiind în război, eu și tu,
Sau poate amandoi cu viața.
Dar acum știu
Că amândoi luptăm pe același front, fără speranță.

[...] Citește tot

poezie de din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îmi plac oamenii. Mă intrigă și deopotrivă atrag, trăirile mute, trăsăturile fine de suflet, integritatea și vanitatea care amestecă visuri mici și mari într-un amalgam surd. Îmi place că seamănă și adună fericiri și tristeți de pe cer deschis, cu nori și colțuri de senin. Suflă peste primăveri din zâmbet, fluieră suferințele altora, dansează pe note de clipă fără portativ și ritm. Îmi plac oamenii liberi. Nu în aparență ci intens, asumat, din toată puterea esenței lor. Sunt siguri, fragili în proporții inegale, neștiut de nimeni, decenți și simpli. Eu zic că simplitatea-i virtute și vârf de speranță într-o lume aproape înghițită de consumerism și ipocrizie la pachet. Îmi plac oamenii care judecă drept, pe sine, în vederea evoluției. La ce-mi folosește slăbiciunea sau neputința altuia dacă sunt oglindite în limpezimea inimii mele sub altă formă?
Îmi plac oamenii selectivi dar nu aroganți. Iubești, ierți, dai totul fără măsură, dar cui?

(29 octombrie 2020)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ocolesc

autostrada soarelui în drumul
spre marea eliberare
dintr-un motiv stupid
îmi zâmbește în colțul geamului un colț
de cer insuportabil de albastru
îmi pipăi arma dintr-o mișcare
a cotului pe jumătate amorțit
pe jumătate adormit de la lovitura primită
la radio se aude jazz și simt
nevoia îmi dă comandă scurtă
să aprind un trabuc
vă imaginați un trabuc aprins
în mașina care ocolește
autostrada soarelui (?!) acoperită
de lumina insuportabilă
un clișeu aproape clasic
mașina prinde viteză pe lângă vântul
care fluieră melodia
nimeni nu zice nimic
tăcerea lor e suspectă

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gardianca și umbra

O văd și acum, în uniformă, râdea și plângea,
Cameleonic, din ce bolgii venea?
Lângă ea, Platon din Texas,
Grecește vorbea, tot grecește,
Unul bolund, gras, rotund, din Vangheliada
Istorică, tot turuia versuri spumând,
Ca o cascadă folclorică.
Eu mă suiam pe un nour să văd
Jungla din neguri pe albe,
Cum leoparzii vânați de bursuci
Se-mperecheau cu vânatul.
Ostro-mamuții mai mititei
Sluj îi făceau gardiencei,
Ea fluiera, ei jucau, bieți căței,
Cât e de stranie-i historia.
Mulți înțelepți ascultă de-un prost
Cu picioare de masă, totuși leoaica
E mai de preț, pare un gușter gardianca.
Iată cocorii, tremură-n bălți
Mulți brotăcei fără carte,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Borids Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

All inclusive

[file de jurnal afectiv]

lucrurile se iau. se așază fiecare la locul lui
când cu un sentiment galben-albăstrui... când al inutilității
cireșii se mângâie din vârful cuvintelor
ca unor copii mari li se dă iluzia continuității
se sare mai apoi într-o asumare tandră a necurajului
peste chestiunile minore
aglomerația minibarului
gările cu stații răstălmăcite
un gest în afara feed-back-ului
boala incurabilă...
senzația departelui... în ultimă instanță...
soarta!

se merge drept
la răstimpuri cu sufletul înclinat
spre acel "prima oară" al unei magnolii

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 12 >


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook