Toate rezultatele despre corabie, pagina 12
IX (Îmbătat de pini)
Îmbătat de pini și lungi sărutări,
ca vara conduc cea mai rapidă corabie de roze,
aplecat spre sfârșitul zilei înguste,
stăruind în trainica mea frenezie marină.
Palid și zdrobit de apa-mi hămesită,
plutesc în mirosul acid al climei dezgolite,
încă înveșmântat în sunete amare și cărunte
și-ntr-o tristă coamă a ceței dezolante.
Călit de pasiuni, călătoresc pe singurul meu val,
al lunii, al soarelui, arzând și rece, pe neașteptate,
liniștit în trecătoarea insulelor norocite,
albe și dulci ca șoldurile calme.
În noaptea udă, garderoba mea de sărutări tremură
încărcată cu fluxuri electrice de nebunie,
cu eroism despicând visele
și înveninând rozele ce mă împânzesc.
[...] Citește tot
poezie celebră de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire și un cântec de disperare, traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trandafiri
- poezii despre timp
- poezii despre roz
- poezii despre marină
- poezii despre încordare
- poezii despre viteză
- poezii despre visare
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre tristețe
De la fereastra ta...
De la fereastra casei tale,
Viata se vede mai frumos,
Nici amurgul gros al inserarii,
Parca nu-i atat de gros.
Si pare-se ca noaptea dintre noi, acum,
E cea mai lunga noapte,
Si cómplice ne-asculta linistita,
Plini de amor si soapte.
Batranul timp a obosit si el,
Vrasmas ne-a fost prea indelung,
Acum e ostoit precum un ceas cu cuc,
Si ruginit ca un inel de nibelung.
Din zori fi-va-ne viata iar destin,
Corabie de scanduri in furtuna,
Iar noi bazalt si monolit si sfera,
Alunecam spre infinit, ca un arcus pe struna.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre noapte, poezii despre superlative, poezii despre negru, poezii despre lemn, poezii despre infinit, poezii despre frumusețe sau poezii despre ceas
Preludiu
Topit în măști, din sonor în sonor,
Bucurat Amurg, și singur al toamnei,
Sufletul meu, pânză de corabie în soare,
Este marele pirat al acestui fior.
Vreau să iubesc furunzele, pașii alintând livada:
Zodier spurcat, alungă cirezile spaimei!
Vreau să iubesc odată ca iadul,
În mine focurile, în mine cascada.
Vântul acela viclean: Bucuria
Să mi-l aduci, tată, din vuietul toamnei.
Și iubind carnea și iubind ochii
Să nu mai ocolim, fiică a Obsesiei, haiducia.
Atâta fumegare pe veșteda apă, și noi iubim.
Un muncitor a tușit apropiat, înfrânt, și noi iubim.
Deschide fereastra, pământule, și ascultă:
Melodia grozavă a poemului acesta n-are tărâm.
[...] Citește tot
poezie clasică de George Meniuc (1939)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre foc
- poezii despre înfrângere
- poezii despre vânt
- poezii despre toamnă
- poezii despre tată
- poezii despre sunet
- poezii despre suflet
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Din amintiri
Ne alergam pe poteci printre ierburi înalte,
alunecam și ne scufundam în ele,
părula tău împrumuta mirosul lor copt
de unde priveai ceru cu nori albi, trecători
și nu scoteai nicio șoaptă doar câte un sărut
venit ca un dar să se mire albinele
care lucrau de zor la fiecare floare.
Apoi ziua cu amiaza ei de foc
ne trimitea la scăldătoarea din râul
cu apele împuținate dar limpezi și curate,
și dincolo de toate mirajul tinereții în fierbere,
mișcarea care ne cotropește simțurile
și pune în retorte razele soarelui peste talazuri.
Mai târziu umbrele după-amiezii și seara peste vii,
turla bisericii cu clopote lucioase de aramă
peste care timpul aluneca cum o corabie boreală
și șoldul tău lipit de mine
era o alternativă din care nu voiam să scap
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre înălțime, poezii despre tinerețe, poezii despre sărut, poezii despre simțuri, poezii despre seară, poezii despre râuri, poezii despre religie sau poezii despre nuntă
La țărm
cu toate cele zece degete de la picioare
mângâi
forme
albe
negre
în pure culori sau numai tentative
sub ape străvezii
pietre aplatizate sau rotunjite
ce tremură apoi se înalță
surprinse se ating numai sau se depărtează
cad una peste alta
se amestecă
se așază cercuri în locuri altele de până acum
peste nisipul mișcător ce fierbe cu bule albe
pentru a se pierde în valul
pregătit din larg pentru atingerea țărmului
într-un ultim sărut tulbure / nelămurit amestec de nisip și piatră/
lăsat pe malul ce mai înaintează câțiva centimetri
câtă vreme apele se retrag limpezite
prinse de glezne în cercuri lucitoare
[...] Citește tot
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nisip, poezii despre apă, poezii despre picioare, poezii despre glezne sau poezii despre degete
Fărâmă de nimic
Cu fața la altarul cerului mă-nchin,
Căci nu știu ce taine
Dincolo de el ascunde,
Tu, Doamne! De ești al meu stăpân,
Mă îmbarcă pe a ta corabie.
Mă simt fărâmă de nimic,
În universul tău misterios și infinit de mare,
Mă întreb, ce rol are al meu destin?
În teancul tău, de suflete rătăcitoare.
Că mi-ai dat minte să gândesc,
Dar vai! Ce minte scurtă,
Care m-ajută să trăiesc
Și să-mi învârt destinul
în juru-mi pe orbită.
Și, Doamne! Cum să nu doresc
Să știu, în infinitu-ți univers
viața mea și-a celorlalți
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (27 ianuarie 2004)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre mulțumire, poezii despre existență, poezii despre dorințe sau poezii despre ajutor
Krakenul*
Sub tunetele-abisului de sus, de necuprins,
Departe, departe în adâncul mării,
În veșnicul lui somn, de vise neatins,
Kraken-ul doarme: razele soarelui din tării
I-alunecă difuze-n jur: hula,-ntr-o continuă recidivă,
Dulăii valurilor mari deasupra lui și-asmute;
Din mii de grote fermecătoare și din celule neștiute,
Ascunse-ntr-o lumină palidă și maladivă,
Polipi cu imense brațe, mai mulți decât destui,
Se vântură în moțăiala mării, în verdele-i ținut.
Acolo el de veacuri gogește și veacuri va gogi
Îngrășându-se cu viermii mării în somnolența lui
Până când cel din urmă foc va-ncălzi apele abisului;
Atunci de îngeri și de oameni va fi din nou văzut
În răcnete-nălțându-se deasupra mării pentru a muri.
[...] Citește tot
poezie de Alfred Tennyson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre îngeri, poezii despre viermi, poezii despre prăpăstii, poezii despre promisiuni sau poezii despre moarte
Celor ce scriu
Celor ce scriu mă închin, îmi sunt frați,
Multe orașe sunt neasaltate,
Din turn rotiți privirea-n zare,
O muncă fără glas, dar sufletul?
Mă închin celor care au suflet.
Celor ce cunosc frumusețea, spaima, totul.
Nicio simțire nu-i prea departe.
Celor care își dezbracă pielea,
Celor ce descoperă o constelație,
Celor ce vor fi tulpini de trandafir,
Dar nu celor ce-și mută ochii în spate.
"Suntem ca norii iuți, lunecători"?
O, nu. Prin viață nu vom trece nerăniți.
Iar uneori mai învățăm ce-i moartea lupului.
"Din zori ni se șopti că pe-o corabie
Ne-om îmbarca doar tu și eu", ce vis, ce amăgire.
Ai să lași în urmă o operă de cinci volume,
O pagină spumoasă, un rând, o vorbă de duh,
nimic? Dar Nimicul este mare,
cine se poate pune cu Nimicul?
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre spaimă, poezii despre oraș sau poezii despre ochi
Febra mării
Trebuie să plec pe mare iar sub mine marea, deasupra-albastrul cer
O corabie zveltă și o stea să-mi lumineze calea-i tot ce cer,
Clicul cârmei, cântecul valului și vela albă vibrând în vântul mării,
Și ceața gri pe-obrazul apei, și zorii gri pe geana zării.
Trebuie să plec pe mare iar, mă cheamă refluxul cu glasul lui sonor,
E-un chiot sălbatic, un strigăt clar pe care nu-l pot să-l ignor;
Și tot ce cer e-o zi cu vânt și cu nori albi plutind pufoși pe cer,
Și spuma mării-împrăștiind albi fluturi, și, chemând, un pescăruș stingher.
Trebuie să plec pe mare iar, spre-o viață de țigan nomad sau de-albatros,
Pe drumul pescărușilor și-al balenei unde vântul e-un cuțit tăios;
Și tot ce cer e gluma bună-a unui camarad voios și fericit
Somn împăcat și vise dulci când lunga farsă se va fi sfârșit.
poezie de John Masefield, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre umor, poezii despre sfârșit, poezii despre nori sau poezii despre muzică
Constanță
de când cu acest covid,
omu-a devenit hibrid,
nu-i nici cer, dar nici doar humă,
nici granit, dar nici de gumă,
nu-i nici claie, nici balot,
nu-i nici struț, nici Phoenix tot,
pus într-al lui Procust pat,
nici stingher, nici adaptat,
nici străin, dar nici acasă,
nici cucută, nici melasă,
nici în zeghe, nici în togă,
nu-i nici bocet, nici eglogă,
nici Manole, nici Icar,
nici beznă, dar nici habar,
nici tăcere, nici cuvânt,
nici pareză, nici avânt,
nu-i nici orb, dar nici nu vede,
nici în sine că se-ncrede,
nici profet, nici Antihrist,
nu-i nici vesel, dar nici trist,
[...] Citește tot
poezie de Luminița Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie, poezii despre tăcere sau poezii despre sărăcie