Toate rezultatele despre corabie, pagina 11
Secret
Zadarnic, vântule, nu-ți voi destăinui
Din mica mea iubire vreo silabă,
Într-un jurnal din frunze mai degrabă
Voi scrie numele ce ți-l voi tăinui.
Mă tem să nu strivesc nepotolitul jar
Căci sunt cuvinte prea adevărate
Iar frunzele pe patul lor de moarte
S-or spovedi la vreun bătrân stejar.
Doar crinului i-aș spune la ureche,
La sindrofia florilor de mărgărit,
De-această dragoste fără pereche
Care pe creanga inimii s-a cuibărit.
Iubirea mea tu n-ai cum s-o înțelegi,
E doar corabie purtată prin străini,
La țărm de mare agitată fără legi,
Lovită de furtuni ori palme de haini.
poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre frunze
- poezii despre urechi
- poezii despre stejari
- poezii despre secrete
- poezii despre moarte
- poezii despre marină
- poezii despre legi
- poezii despre inimă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cât ne mai ține Dumnezeu
Dacă aș dormi pe o piatră,
aș iubi piatra ca și cum aș
fura un copil orfan și l-aș
alăpta lângă foc.
Dora, prefă-te piatră! Pe
mesele săracilor. Acolo
îngerii nu au sare de
pus pe răni.
Se vor răsturna mesele
peste câini, vor tremura caii
păscându-ți carnea
împietrită pe firul de iarbă.
Dacă aș pleca într-o
noapte, aș iubi întunericul
ca și când aș rupe ultima
pâine în două: jumătate
copilului, jumătate dată de
pomană pentru mama
[...] Citește tot
poezie de Cecilia Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre copilărie
- poezii despre întuneric
- poezii despre îngeri
- poezii despre zbor
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre religie
- poezii despre pâine
- poezii despre porumbei
Altă matematică
Noi știm că unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o pară
nu știm cât face.
Știm că cinci fără patru fac unu
dar un nor fără o corabie
nu știm cât face.
Știm, noi știm că opt
împărțit la opt fac unu,
dar un munte împărțit la o capră
nu știm cât face.
Știm că unu plus unu fac doi
dar eu și cu tine,
nu știm, vai, nu știm cât facem.
Ah, dar o plapumă
înmulțită cu un iepure
face o roșcovană, desigur,
o varză împărțită la un steag
face un porc,
un cal fără un tramvai
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre matematică, poezii despre unicorni, poezii despre tramvaie, poezii despre porci, poezii despre munți sau poezii despre iepuri
Altă matematică
Noi știm că unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o pară
nu știm cât face.
Știm că cinci fără patru fac unu,
dar un nor fără o corabie
nu știm cât face.
Știm, noi știm că opt
împărțit la opt fac unu,
dar un munte împărțit la o capră
nu știm cât face.
Știm că unu plus unu fac doi,
dar eu și cu tine,
nu Știm, vai, nu știm cât facem.
Ah, dar o plapumă
înmulțită cu un iepure
face o roscovană, desigur,
o varză împărțită la un steag
fac un porc,
un cal fără un tramvai
[...] Citește tot
poezie clasică de Nichita Stănescu din volumul: Măreția frigului (1972)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corabia scufundată în dragoste
Ar trebui ca inima dragostei să se bucure dacă nu ard?
Căci inima mea este sălașul dragostei.
Dacă vrei să-mi arzi casa, arde-o, dragoste!
Cine va spune, "Nu-ți este permis"?
Arde casa asta până la temelii!
Casa îndrăgostitului e mai frumoasă în foc.
De acum încolo voi face să-mi ardă țelul,
Căci sunt precum lumânarea: numai flacăra mă face mai strălucitor.
Abandonează-ți somnul de noapte; traverseza prin noapte
Regiunea nesomnului.
Uită-te la acești îndrăgostiți ajunși nebuni
Și care, ca moliile, au murit uniți cu Cel Iubit.
Uită-te la această corabie a creaturilor Domnului
Și vezi cum se scufundă în dragoste.
poezie de Rumi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre foc, poezii despre noapte, poezii despre nebunie, poezii despre lumânări sau poezii despre frumusețe
Nepământenii
Universul a împrumutat, vremelnic, pământului,
Dragostea noastră,
Ca pe un exemplu de sublimitate,
Să se poată ști cum este când
Tu simți cum îți curg prin vene odată cu sângele,
Ori cum eu rămân nopțile trează
Și te privesc
Stând pe genunchi deasupra ta,
Adorându-te...
Cum trec ca o adiere peste pielea ta
Și respir fiecare por,
Care se deschide parfumat
Așa cum înfloresc florile rare, noaptea.
Aceste rânduri sunt o mărturie,
Dar adevărul este că noi doi
Nu mai avem nevoie de cuvinte, ci
Doar ne privim...
Eu stau pe brațul tău,
Tu mă săruți, eu te sărut,
[...] Citește tot
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre flori, poezii despre sânge, poezii despre stânci, poezii despre ochi albaștri sau poezii despre ochi
Poemul VI
Mi te amintesc așa cum erai astă toamnă.
Erai pălăria cenușie și inima liniștită.
În ochii tăi flăcările apusului purtau o luptă.
Și frunzele cădeau în bălțile din sufletul tău.
Întinzându-mi brațele ca o plantă cățărătoare,
frunzele îți împânzeau vocea, calmă și împăcată.
Artificii de venerație în care setea-mi ardea.
Zambilă dulce și albastră răsucită pe sufletul meu.
Îți simt privirea călătorind, și toamna se îndepărtează:
pălărie cenușie, cântec de pasăre, inimă-cămin
către care dorurile-mi adânci au migrat
și săruturile mele s-au răsturnat, fericite ca jarul.
Cer dintr-o corabie. Lot din întinsuri:
amintirea ta se-ncheagă în lumină, în fum, în ape liniștite!
Dincolo de ochii tăi, în depărtare, serile ardeau.
Frunze uscate de toamnă se învârteau în sufletul tău.
poezie clasică de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire și un cântec de disperare, traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
O varianta f. putin diferita: Imi amintesc de tine, in acea ultima toamna. Erai bereta gri si sufletul in pace. [...] | Citește tot comentariul
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre căderea frunzelor, poezii despre zambile, poezii despre voce, poezii despre suflet, poezii despre seară sau poezii despre păsări
Axis
Eu nu plâng după acte de identitate,
Or fi mai importante-n universul paralel.
Știu cine sunt! Doar asta are-nsemnătate!
Și nu pun preț pe cele ce-au zburat din carusel.
Adânc nu voi jeli după vreun lucru pipăibil
De-ar fi chiar trupul ce mi-a stat inel.
Regretul - doar o țară exilată-n imposibil -
În portul meu - nicio corabie cu-al său drapel.
Nu voi cârpi clepsidre scurt-circuitate
Ci, precum vulturul ce-și rupe ciocul său de-oțel,
Mă strâng în mine pe sub pleoapele uscate
Și-accept să-mi germineze soare pe un cer altfel.
Eu îmi sunt ax. Îmi sunt deplinul meu acasă.
Nu plâng că nu mă vizitează neamuri. La castel
Nu îmi doresc suită abordând grimasă!
Iar forma lacrimii e aprobată numai la cercel.
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulturi, poezii despre porturi, poezii despre plâns, poezii despre imposibilitate, poezii despre drapel, poezii despre dorințe, poezii despre cercei sau poezii despre castele
Rugă pentru Basarabia
Copil, mă uimea peste Prut o biserică
în care intra o căruță cu cai,
grămada de grâu - o cocoașă himerică -
vărsa un miros de făină de rai.
Nici cruce spre nori, nici odăjdii pe-afară,
doar saci și-armăsari și lumină de roți
și îngerii puberi zburând să nu moară
spre mine, prin valuri, prin flori în saboți.
O rugă-am șoptit, un descântec de clipe
spre malul de ceață cu-armonici plângând,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Țiganiuc din Gazeta de Botoșani, Podul de flori de la Prut/Pro Basarabia (iunie 1991)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spaimă, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre sat, poezii despre salvare, poezii despre rai sau poezii despre pubertate
Ultima speranță
Foc, teroare, suferință... parcă-am fi într-un război...
Măști, hoție, conspirații... Curge lacrima sub gene,
Plâng pe umeri,, patrioții" sau se-ascund într-un butoi
Să nu vadă, să n-audă... ca pe vremuri Diogene.
Prometeu a furat focul, noi avem un foc în piept,
Parcă și-a deschis Pandora cutia plină cu rele,
Jupiter azi se răzbună,... dar războiul e nedrept,
Țara este în derivă ca o navă fără vele...
Vinovații fără vină, ca și acarul Păun,
Stăm cu capete plecate sub sabia lui Damocle,
Cu săgeți înfipte-n umăr ne îmbie-un căpcăun
Și dumbrava minunată scrie-o dramă de Sofocle...
Numai Domnul poate scoate o corabie la mal...
Îl invoc s-alunge răul, să redea dreptul la viață,
Să trimită aripi albe protectoare prin spital
Și s-arunce-n hăuri vrajba... El ni-i ultima speranță...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre război, poezii despre țări, poezii despre viață, poezii despre teroare, poezii despre suferință, poezii despre păuni sau poezii despre prăpăstii