aurora

Cadoul perfect

Din vremuri de demult, apuse, neuitate,
Dintr-o trăire sfântă, dulce solemnitate
Fost trăitor în Rai şi renegat de Duh
Suflet orbecăind adesea prin văzduh.

Un Om îşi plânge viaţa, pierdutul Paradis
De mii de ani fiind un chinuit proscris
Şi într-o rugă vie, mereu neîntreruptă
Cu demoni şi cu patimi în permanentă luptă.

Adamul cel dintâi, fatalul păcătos
Cel ce s-a lepădat de Dumnezeu Hristos
Trăieşte acum în noi, aşa cum s-a prezis
Cu toată slăbiciunea şi tot ce-i interzis.

Fiu neascultător, de-a lungul şi de-a latul
Împrăştiind voit pe-ntreg pământ păcatul
Vei înţelege oare, cândva, în astă viaţă
Să nu fii neclintit, cu sufletul de gheaţă?

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţi lipsă

La auroră, din pântecele nopţii,
bruma divide toate trecuturile,
târându-le cu ea în macrameul sorţii.
Dure şi distrugătoare se evaporă în frici...
Dar oare ce se întâmplă acuma şi aici?
Nu poţi crede... ne vin dinspre stradă altele înfierate,
de dincolo de porţi baricadate...
Copilul a ajuns la maturitate
şi totuşi călăreşte un murg alb
deşi-i doar o nuia dintr-un mesteacăn dalb.
Alte ierni stau pentru a veni iar vara,
cu serile adormite se prăvăleşte,
clipa invadează şi locuri rânjite răstoarnă cătăneşte.
"Hei, priveşte!"
O sfârlează ca o suveică pleacă fluviatil
scuipând fiertura de răutate
şi-n inimile largi se-opreşte-un proiectil...
Surâzând, copilul braţele-şi intinde peste timp si ape
îmbrăţişând schimbul paznicului de noapte...

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai pot naşte perfectul

Nu pot zămisli perfectul - sunt o stearpă şi-n cuvânt -
Nici să nasc în chin sublimul prin miresmele de vânt,
Nici în primăveri virgine, - pruncu-n migăliri, l-aş pierde -
Nici să concurez cu solul care procrează verde.

Croşetez, sperând, de-o vreme, botoşei din ghemul meu,
Şi trudesc ca să dau viaţă... baremi unui fad clişeu.
Nu am fler, luturi, nici daltă să cioplesc cu nostalgie
Absolutul existenţei, ţeluri într-o elegie.

Mi-am dezmoştenit sterilul că n-a conceput măcar
Într-o vară năduşită, cu picioarele pe jar;
Un copil cu ochi albaştri ca să-mi animeze viaţa,
Lângă cel cu ochii verzi, un vioi ca dimineaţa.

Am carenţe şi restanţe dintr-o viaţă ce n-o ştiu,
Şi plătesc azi, pământeană, izolată ca-n pustiu...

sonet de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura în tablou

În seara asta minunată, luna-mi zâmbeşte ireal
Desprinsă parcă din poveste, are un luciu de cristal
E o magie, e mister, e tot ce vrea să fie
E-o dragoste aşa profundă, că nu se poate scrie.

În dimineaţa asta vie, soarele se joacă-n răsărit
Desprins din basm adevărat, tu juri că este urmărit
De nori, de ploaie, de furtună, de-o rază aurie
De o iubire prea adâncă, plină de bucurie.

În visul meu de viaţă plin, din dulcea mea povară
La un tablou rupt chiar din rai gândul alene-mi zboară
Când zori cu noapte se-mpletesc, spre orizontul pur
Secunda din eternitate aş vrea naturii să i-o fur.

Şi să rămân cu ea în veci, în amintirea-mi vie
Splendoarea ei să pot s-o scriu numai în poezie
S-o pot păstra ca pe-o comoară, în taină şi în gând
Dacă mă-ntreabă cineva, eu să răspund: nu vând.

poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culcuş de Rai

Primăvară iar te-aduni
Din luturi şi urâciuni,
Geruri aspre şi vântoase
Aprige şi spăimântoase,
Munţi de alb şi tremurici;
Punând verde peste frici.

Iar te salţi din sol şi-ţi speli
Chipu-n cânt de primăveri,
În trei ape limpezite;
Calci cărări bătătorite,
Miroşi frezii şi-o lalea,
Să fii gingaşă ca ea.

Şi de când te-ai primenit,
Razele te-au rumenit,
Ţi-au zvântat şi trena lungă.
Iarba-n tălpi să te împungă,
Ca să-mi faci culcuş de Rai,
Din ce poţi şi din ce ai.

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii

Albaştri sau negri iubind fierbinte,
Ochi nenumăraţi priveau zorii de zi,
Azi tainic dorm în adâncul din morminte
Dar soarele răsare, fie ce o fi.

Plăceri scufundate-n tainicul păcat
Nopţii, tribut peste zi ei au arvunit.
Şi-acum lucesc stele pe ceru-ndoliat,
Sub pleoape umbre se-adună la zenit.

O, nu, să-şi fi pierdut irisul privirea?
De-ajuns, acest lucru nu e cu putinţă!
S-a reîntors în el căutând sclipirea
Sufletului, invizibila fiinţă.

Şi asemeni unor căzătoare astre,
Trecând de noi, rămân doar celeste spaţii,
Pleoapele se-nchid în apusuri albastre,
Ochii nu mor, dorm în alte constelaţii.

[...] Citeşte tot

poezie de Sully Prudhomme, traducere de Ramona Müller
Adăugat de Ramona Müller
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colastru de zâmbet

Demnitatea-ţi este
Neasemuită mireasmă
Cu feerie de fantasmă..
Şi ţine minte, nu e poveste

Femeie, căci îngeri-n arcade
Cu aripile o să aplaude
Misterul tău nedescoperit
Decât de un suflet primenit

Să-ţi fie giulgiu purpuriu
În ploi, ierni şi furtuni
Aprins cu focul inimii
În voalul tău străveziu

Înstelat, sclipind în bătăi
Pulsaţii quasare letale
Întunericului în văpăi
În fuior, părând de petale

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce burduşit e Raiul

Ce-nghesuială mare la porţile din Rai,
Când suflete în chinuri s-au dus fără alai!
E colaps printre lacrimi, nici lumânări nu sunt,
E criză-n rugăciune, e gol lăcaşul sfânt.

Avem mâhniri prelungi şi ambulanţe multe,
Poliţie, Armată... şi spor în minţi inculte
Care sfidează legea mergând pe bulevard
Cu chipul lustruit de cremă şi de fard...

Eu croşetez tămâie în cămăruţa mea,
Să o ofer bătrânei care încet jelea
O poză înrămată, a fiului iubit,
Ce a plecat în UE şi n-a mai revenit.

Am tresărit când SMURD-ul dansa peste asfalt,
Că a salvat o viaţă... iar păsări din înalt
Aplaudau frenetic din aripi, triluiau,
Iar când priveau spre Terra, pe semeni, jeluiau...

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un dor

O curgere a vieţii e un suspin de dor
Iubire şi cântec, un suflet în zbor
Privire duioasă şi adiere divină
O taină mirare din sfânta grădină.

Ce mare mister se ascunde în tine,
De te întrebi întruna, creştine,
Dacă totul e abur, o undă, un vis,
Dacă există aievea acel paradis?

De ce te prosteşti în banale himere
În lucruri vulgare şi efemere?
De ce crezi că totul e pură avere
Pe care nimeni în veci n-o va cere?

De ce crezi mereu că aici e esenţa
Şi nu vrei deloc să observi diferenţa
Când, de fapt, tocmai Sus e secretul
Şi tu ştii foarte clar că acolo-i concretul?

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decor de iarnă

Pastel

Alb covor, întins şi rece.
Iepuraşu-n goană trece,
Cu urechile ciulite,
Şi lăbuţele zdrelite,
Să întreacă vifor aspru,
Care a făcut dezastru.

S-a dus în rostogolire,
Blană în mototolire;
Şi-a intrat sub straturi dalbe,
Şi-o să facă şapte jalbe,
Către An, căci iarna-i dură,
N-are milă, nici căldură.

Ursul s-a sucit pe-o parte,
Trăgând plapuma la spate.
Sforăie în hibernare,
Nicio grijă nu mai are,

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!