angi melania cristea

Rueda

merg prin oraşul cu statui galbene
(trecători oneşti mă ignoră)
mă opresc lângă fântâna arteziană
unde în fiecare vară se ţin spectacole
iar stropii de apă
udă iarba încărcată de pesticide
(e un program între 16 şi 21)
poate de data aceasta splendoarea cartierelor de muncitori
va înlocui grădinile suspendate din centru
şi /slabi de înger/vom mărturisi că ne iubim
lângă biblioteca Aman
tu şi toate cărţile adolescenţei prinse ca un ecuson
de inima mea cu o mie de volţi

îţi voi spune că seara aceasta am obosit la rueda
şi nu o să mai pot să ascult ştirile despre căderea guvernului
cuvintele se vor înroşi măduva lor va curge spumos
iar tu mă vei aştepta 5 ore vizavi de universitate
exact ca atunci când am uitat de prima noastră întâlnire
şi ţi s-a părut că sunt prea fiţoasă pentru un oraş de provincie

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

777 de amintiri

zilele trec cu şenile peste lacul unde orăcăitul broaştelor pare o incantaţie suavă
mă apropii de partea carosabilă a inimii tale
cumva asfixiată de gazele de eşapament ale
celor care trec într-o dezordine simplistă
zile şi nopţi negre/albe din care cresc cercuri de libelule ce se aşază tăcut în luminatorul unde bem dragostea ca pe un vin bisericesc

ştiu că stai la intersecţia spre via Toledo unde muzicanţii strâng instrumentele la miezul nopţii şi se îndreaptă sec spre
spre noaptea muzeelor
vor să simtă spectacolul vieţii boeme să îşi sprijine arcuşul de coasta statuii unei zeiţe romane
arta este un zbor spre panorama universului nud

vreau să îmi pictezi tabloul unei vieţi de ambuscadă să ne apucăm de privit la microscop roua cireşilor din livadă
ţi-aş întinde cele 777 de amintiri cu degetele
mele de pianistă şi aş închide claviatura
fără nicio emoţie
aşa cum dansezi când partenerul este fix cel
care te susţine ca un microcip subcutanat

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zero infinit

trec pe roşu şi nu îşi numără restul
au zile galbene ore verzi discursuri pompoase iar tu ştii că îi interesează ordinea imatură
nimic din vocea lor nu seduce plebea adunată
să împartă celebritatea
îi vezi la gurile de metrou cu ediţiile speciale sub braţ la tarabele cu sfinţi de vânzare
viaţa lor s-a demonetizat şi tocmai de aceea ard în rutina zilei cu feţele plate şi ochii exoftalmici de atâtea aşteptări

traversezi printre guri de canal aburii zilei toride îţi înfăşoară pulpele ziua este un te deum nesfârşit în care aplici pentru patru de da
vrei să te ipostaziezi lângă mulţimea rebelă şi încă eziţi să-i numeşti fraţi pe oamenii cu aură violet ce se multiplică precum nebunii pe tabla de şah

dincolo de gestul mărunt al paşilor măsuraţi
există doar vorbe fariseice
astăzi se trăieşte în vitrină în locuri comune cu toate ale sufletului la vedere precum în Amsterdam unde poţi să cumperi din priviri
femei şi bărbaţi cu acea libertate nemăsurată
din care dumnezeu scade spre zero infinit

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

2 vieţi

dimineţi fără claxoane şi gândul care nu îţi dă culoare
nici animaţia cu care te zvârcoleşti cu volumul lui Murakami pe birou
apoi zecile de reviste mediocre care îţi ajung sub nas
şi teama că nu vei mai publica niciodată
prietenii tăi imaginari care vin la lansări comme d'habitude
însă fără efuziuni patetice ca o tuse pe stomacul gol
şi (încă) nu te simţi singur înconjurat de rafturi
unde trebuie să scormoneşti
poate 2 vieţi
după autori obscuri/ şi ei merită lumina tiparului/
sunt semeni subfebrili saturaţi de controale epidemiologice
lumea pare prinsă în capcane invizibile şi tu îţi reconstruieşti egoul
cu care încerci să supravieţuieşti maladiilor moderne
bei o gură de Jack Daniel's apoi urci la mansardă
scuturi praful ridicol dintre volumele tale/editorii zic că
ar fi pandemie şi în piaţa de carte/
eşti din ce în ce mai nesigur
că vei mai ajunge la Bookfest 2020
poţi să te îndrăgosteşti în propria ta izolare
ca atunci ca atunci

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blue Monday

dacă oamenii sunt trişti
înseamnă că terapia prin artă este un îndulcitor cu aspartam iar iubirea o coloană a infinitului
această diluţie a clipelor în servituţi
ne transformă în roboţi megatronici
dar până şi ei au eşecuri şi dezechilibre financiare
într-o lume de voyeurişti

jucăm poker cu nestările noastre
pentru că emoţional suntem pe meridianul zero
lunea este ziua pentru decodificat sentimente
însă niciodată nu vom începe
să ne îndrăgostim cât vom fi răsărit delfin sau autism

numai roşul ne va vindeca de monologul albastru al decepţiei
roşul celor ce se nasc mai tineri în cuvânt
necatapultaţi în iubiri fără acele fibrilaţii
numite sentimente
fără ozonul care ţie îţi lipseşte
când te reinventezi şi inspiri în mod automat
pinkemoji

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peturi

din trecut vin imaginile şi mirosurile
piaţa mare cu legume pe trotuar
Craiova aceea sordidă
în care trăiai dupa nişte ritualuri
bine implementate
cu vecini masochişti care întindeau rufe
la ferestre
şi apăsau pe stingător ori de câte ori
suna la interfon un creditor

pe atunci trenul accelerat urca în mintea mea
până în acel Bucureşti edenic
unde paiaţele de politicieni făceau faţă fluxului monetar
aici se vindeau oameni de-a dreptul
iar pe trotuar vedeai doar urmele afişelor electorale
însă în acest paradis fiscal mă simţeam
împlinită
departe de oraşul lasciv al Craiovei
întinsă pe tarabe la pagina 1 cu toate organele la vedere
/ochi picioare plămâni/ aşezate temeinic

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monolog

ţi-am spus că plouă iar oraşul se pliază/ la intersecţii trec bătrâni pe roşu/
tu încă desenezi pe colţul meu de casă
fantome în lesă ale câinilor fără stăpân

mă uit pe strada cu pavele sparte şi văd protestarii în coloane
la un etaj al primariei urcă o femeie grasă
să şteargă urmele de afişe
dar moartea suflă în fereastră şi ploaia se amestecă cu sânge
şi câteva dintre tichetele de masă

de prin oraş vin zvonuri că s-ar împărţi la liber
ziare şi reviste
însă din artă nu se poate vieţui
portrete de artişti zac prăfuite în case vechi de pe Lipscani
iar câinii hăituiţi de nişte hingheri au urinat pe zidul bibliotecii Aman

ţi-am spus că plouă şi e sărăcie/ oamenii singuri se înghesuie la mall/
în sala de spectacol de la TNB se dau bilete
pentru un singur spectator
aici ca pretutindeni e un monolog pe scenă

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasaje

acea vreme cu stările ei nesigure
ne-a făcut să ne decuplăm de la bordul existenţei
şi să continuăm seria de pantomime fiecare cu 2% iubire
dorinţa mea de libertate s-a prăbuşit precum un smog singuratic
deasupra oraşului taciturn
nu-mi dezlega apele fă-te vânt fă-te zmeu de apă
orice ar putea să scadă intensitate izolării asumate

şi iarăşi noi/cu cele o mie de pasaje subterane/
putem disloca singurătatea dintre gheţarii industriali
şi ne putem preface în flori de hârtie în stânjenei sau în viţă-de-vie
în tot ceea ce există şi respiră prin matca terrei
dacă mă întrebi de ce luminile adânci nu ating
sufletul nemachiat
poate îţi voi transmite o stare de autosugestie
să fii tu valul orelor
vocea ridicată peste asaltul mass-media
să nu ne risipim în îndrăgosteala stupidă
care nu simte bipolaritatea societăţii

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antiartă

sângele meu slav construieşte ziduri de antisentimente
tu parchezi în spatele teatrului naţional
apoi iei la pas centrul şi îţi pare că vezi
umbrele demitizate ale poeţilor craioveni
cum fumează din ţigări electronice
şi încearcă să aibă o viaţă birocratică
asediaţi de rutine şi de metaiubiri

am mâinile lipite de omoplaţii tăi pulsez ca la imperius însă descopăr în tine
mediocritatea clipei saliva amară cu care
îţi întoarce ceasul
tu deverbalizezi partea mea yoyo şi din toată
aritmia ţii strâns în palme
fashionismul meu iconic
antisentimentele prin care te-am aşezat în
livrescul zilei

se face politică şi demonii urbei beau la taverne
falii de existenţă plutesc crepuscular
iar şi iar românismul se propagă în eter

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echinocţiu

Nu aş vrea să văd inima ta locuită de un vid,
de aceea îţi întind paharul cu bere neagră
şi îţi cer să reînvii fibrele arţarilor căzuţi la echinocţiu.
Tu ştii exact din ce este fermentată licoarea existenţei şi îmi porţionezi fericirea
aşa cum ai îngădui orbului un rai al luminii
şi celui îndrăgostit sfinţenia singurătăţii.

Citesc despre femeile care aleargă cu lupii
şi o contrazic pe Sophie. Nu există lupi conduşi de femele!
Dragostea nu este un perimetru unde te poţi aşeza, ci un fel de sagrada familia.
Părinţii părinţilor au trait şi trăiesc după arhetipul haitei care se teme de foc,
eu însă am aprins focurile peste deal şi ţi-am strigat să găseşti vocea tic-tacului,
secundele cu potenţial
când stâlpii lumii
sunt corifeii din ultima linie.
Am tras aer lucid şi am răsturnat situaţii, ţi-am fumat iluziile, lume perfectibilă!

Visez să se nască oamenii-infinit, cei care trăiesc între zenit şi zefir...
Nu mi-ai pus întrebări prin perfuzii de teamă că aş fi putut ieşi din luminator,
de aceea sunt astăzi în prima linie, hanibal ante portas, într-o cetate de politruci.

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!