amintiri dintr-o calatorie

Noi cute

O lungă pregătire pentru moarte
E viaţa-ntreagă. Pentru marea clipă,
Când sufletul, un fulg dintr-o aripă,
Lin se desprinde şi te ia departe.

Unde? Nu ştii. Precis, în altă parte
Şi toată pământeana ta risipă
Se şterge ca o vorbă dintr-o carte
Şi altă vorbă-n loc se înfiripă.

Aşa că geamantanul fă-ţi şi du-te,
Uitându-şi geamantanul chiar în prag.
Dintr-un noian de vise începute

Nu poţi să-l termini nici pe cel mai drag.
Îl va visa deasupra, blând un fag
Adăugând pe fruntea ta noi cute.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri

La fereastră mă aşez
Să-mi readuc aminte,
De clipa când te-am cunoscut
Şi primele cuvinte.

Şi-acum îţi simt atingerea
Şi încă îmi doresc,
Şi nu cred c-aş putea uita
Întâiul te iubesc.

Şi-o lacrimă-n acest moment
De dor, din suflet curge,
E strigător la cer să cred
Să cred că te vei duce.

...

Doar amintiri au mai rămas
Din tot ce am trăit,
Nu pot să fac să nu-l iubesc

[...] Citeşte tot

poezie de Aurelia Georgeta Muntean
Adăugat de Aurelia Georgeta Muntean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tresari tulburat

în zori săruţi părul sau obrazul
sau umărul dezgolit al femeii
întinsă pe tot patul în somnul ei
te uiţi că anul trecut ţi-a lăsat
moştenire trei degete de ţuică
dintr-o sticlă de un litru şi câteva
urme de ruj pe faţă ca un zvon
de tobe dintr-o urare din miez
de noapte şi-un forfot de iubire
răsăritul de soare aduce o pace
bahică după câteva guri luate
cu gândul că azi contează la fel
ca ieri tragi din ţigara slabă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acel mâine

Mâine vom fi doi străini,
nu cu amintiri plăcute.
În ochi vom purta venin
şi-n inimă săgeţi multe.
Acel mâine îmi doresc
să dispară, de se poate.
Acel mâine îl urăsc.
Aduce în viaţă noapte.
Îl vreau pe ieri, cu tot ce-a fost.
Cu amintiri plăcute.
Cu-acele zile fără post
Şi îmbrăţişări, sute.
Acel ieri, ne lumineze
viaţa pentru totdeauna.
Îngerii să ne vegheze,
fericiţi să ne dăm mâna.
Acel mâine, dacă vine,
sufletul să ne zâmbească.
Nimic să nu ne dezbine,
iubirea să ne unească.

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradox

Zăpuşeala nopţii se prelinge încet... peste gânduri,
în ritmul impus de frică
al timpului care-ţi va da fiori
atunci când îl vei căuta până-n zori,
printre vişinii, de lângă mormântul cu amintiri....

Căutăm timpul în neant
noi avându-l mereu în buzunare...
Iar azi picură mărgăritare,
presărând mormântul cu amintiri,
de diamante strălucitoare..

Sufletul pur de copil,
s-a strecurat tiptil,
într-un trup bătrân de om....
Asemenea unui pom,
care astăzi înverzeşte,
mândru, falnic, înfloreşte,
timpul retezându-i viaţa,
ofilind încet, speranţa.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bolnavă de misconcepţii

ne supunem nehotărârii.
ne aruncăm în abisuri paralele,
în linii curbe, desfrânate-
o călătorie a neajunsului.
noi suntem roţile târâte pe şine obosite,
noi suntem mecanica şi legea anti-atracţiei.
tu rămâi oare antitotalul din dragostea mea?

it depends on who i'm gonna be tomorrow.

poezie de Iulia Ivancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul

Un glas porneşte din lăuntrul meu,
ecoul se întoarce peste gânduri
din spectrul rupt al unui curcubeu
rămas din vară priponit în prunduri.
Izvorul nu mai curge pe sub prund
dar curcubeul din pripon ascultă
cuvinte vagi în care se ascund
păreri de rău întoarse dintr-o luptă.

Din glasul renăscut aşa târziu
mai vin si-acum silabe încărcate
cu amintiri din care nu mai ştiu
unde-au plecat iubirile trădate.
Mă-ntorc grăbit cu dorul în trecut
prin vechi uitări aduse într-o seară
de vântul reîntors mai abătut
din marginile unei nopţi de vară.

Şi dintr-odată parcă le zăresc
desprinse din văzduh, neconsolate,

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurnal de călătorie - de vorbă cu mine

fiecare zi mă renaşte aşa cum se aşează vrăbiile pe gard pun lacăt la poarta gândurilor amintiri însoresc zâmbete ca o rugăciune mai tânără cu un mâine care se face prezent
//sau cine mai ştie ce o mai fi
până atunci te sărut mamă şi-ţi spun sărut mâna suntem atât de departe dar tu ştii că eşti mereu aproape în sufletul meu
ne este bine aici
dar nu ca atunci când ne întoarcem
acasă culorile sunt atât de vii şi aerul atât de proaspăt
pământul se lasă călcat şi şterge urmele noastre
ca norii suntem //
umblu desculţă
picioarele mele au perne de aer
calc apăsat //
trenurile nu mai respectă orarul nici picioarele nu mai duc pe drumul ştiut
toate se întâmplă de parcă lumea se vrea de la început (Eva nu avea nicio rivală şi Adam se plictisea numărându-şi coastele)

de la un timp nu mă mai satur de somn şi visele-mi se aşează sub pernă numărând fulgii să văd dacă pot face măcar o aripă de înger să atingă lumea aceasta
şi o pajişte în care să zburde mieii care nu vor deveni niciodată oi

nu pot învinge timpul dar mă pot bucura de el

poezie de Mihaela Popa (Fulg de nea)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul îşi alege propriul Anturaj

Sufletul îşi alege propriul Anturaj –
Apoi – închide Uşa –
În faţa Majorităţii lui – prezentul în derapaj
E nevoit să facă tuşa.

Indiferent – observă Rădvanele – oră de oră
Aşteptând la Poarta-i joasă intrarea în oraş –
Indiferent – un Împărat în genunchi imploră
În faţa lui pe Covoraş.

L-am cunoscut – dintr-o Naţiune, dintr-o mulţime –
Alege Unul – îndată
Apoi – închide Valva atenţiei şi se retrage-n sine
Ca o Piatră.

poezie clasică de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile

Stau ca florile-n răzoare
Cărţile, pe policioare...
Stau pe policioare flori –
Ochi aprinşi şi gânditori.

Floare cu petale multe,
Cartea, ştie să te-asculte
Şi te-nvaţă şi te-ajuta
Floarea cu petale-o sută.

Dintr-o floare, dintr-o carte,
Mintea vede mai departe,
E şi-n tine o grădină
Şi-n fereastră-i mai lumină.

Floare roşie, floare-albastră,
Ai intrat şi-n casa noastră!
Stau pe policioare flori –
Ochii lumii, gânditori...

poezie de Cicerone Theodorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!