Poezii despre na fost sa fie, pagina 12
Ninge frumos...
Ninge frumos
la mine-n Vlașca,
în odăița mamei
este frig,
lumea l-a uitat,
demult, pe tata,
eu, în curte,
pe cine mai strig?!
Se-ntorc în suflet
suave amintiri
cu tot ce-a fost
sublim mai ieri,
în Vlașca mă ninge
dinspre tata
cu amărăciuni
și triste-nvieri.
poezie de George Pena (5 ianuarie 2010)
Adăugat de George Pena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu toți oamenii locuiesc în Dumnezeu
Doamne!
toate degetele lumii arată înspre tine
de parcă ai fi singurul vinovat
pentru neputința noastră și
a lucrurilor din jur
până și povestea cu "a fost o dată"
îmbracă minciuna
adevărul e camuflat în cuvânt
însă nimeni nu știe
cum arată lumina fără tine
poezie de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Viața ți-a fost dăruită cu iubire
Tristețea nu o ascunde în pahar
Ascultă-ți inima ce bate, străine
Să fugi de viață ta este-n zadar
Atunci când viața mână ți-a întins
Iubește nu te ascunde-n nepăsare
În brațele ei cu iubire te-a cuprins
Ascultă inima întreab-o de ce doare
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toți dorm
Tu îmi întinzi așternut,
eu aștern sub tine poieni.
Tu tragi draperia la geam,
Eu te învelesc cu noaptea de-afară.
Și, uite așa, suspendați
între cer și pământ,
între a fost și mai vreau,
coborâm încet spre trecut,
devenind pentru cei ce vor fi
doar dureroase legende.
poezie de Vasi Cojocaru-Vulcan
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Efigie
Sortit învierii
așa a fost predestinat
pământeanul neaoș
pe lângă patimi și ispite
peste spasme și incertitudini
dincolo de rătăciri și căutări
ar putea să apară
în fine regăsirea
angelică și definitorie
undeva mai apoi
într-un univers oniric
poate chiar mesianic.
poezie de David Boia (29 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mulți diavoli roșii mi-au evadat din inimă
Mulți diavoli roșii mi-au evadat din inimă
Și și-au găsit adăpost pe câte-o pagină;
Erau atât de micuți încât
Stiloul i-ar fi putut terciui,
Iar unii dintre ei s-au zborșit în cerneală.
A fost ciudat
Să scriu în tot acest bălegar roșu
Al lucrurilor din inima mea.
poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțeleptul
Nenorocitul de mine
Am călcat în Valea Plângerii
- Ai călcat cu dreptul sau cu stângul?
- Cu stângul.
- E rău.
- Și dacă aș fi călcat cu dreptul
Tot rău ar fi fost.
Același lucru.
E bine să nu calci
În Valea Plângerii.
Și acum mi-a plecat și calul
S-a întors în galop acasă.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe o lespede votivă
Bucurați-vă.
Cel de care v-ați bătut joc nu mai este.
Ar mai fi putut trăi
și n-a mai voit.
N-a cerut niciodată nimănui nimic.
A locuit într-o magazie
zguduită de coarnele iernii.
Călătoriile lui au fost totdeauna în vis
N-a fost niciodată în nici o țară.
Acum este Dincolo.
...
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gând 9
Să smulgem fildeșii din Alifantis
Și din Mediterană tot ce a fost Atlantis
Să-l auzim cum cade cum șoimul cel
vânat
Leneș și în cascade, într-un alt fel păcat
Când cântă parcă moare o taină dintr-
un grec
Și tot ce e în mine zare arată a înec
Dar nu-n sărata mare ci în ceva cu mult
mai mare.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem dintr-un timp tăcut
Inima mi s-a frânt...
Și când s-a frânt s-a făcut liniște absolută.
Timpul a tăcut.
De atunci nu te mai caut.
Nu că nu mi-ar păsa:
Îmi pasă mult,
Dar trebuie să merg mai departe
În timpul ăsta tăcut.
Nu mi-a lipsit ceea ce ai arătat că ești,
Mi-a fost dor de ceea ce credeam că ești.
poezie de Camelia Oprița din Jurnal
Adăugat de Georgiana@D
Comentează! | Votează! | Copiază!