+na +fost +sa +fie

Eva

Abundenţă
De drumuri
Sunt mii
De drumuri
Ce duc la cer
Cele mai multe
Exterioare
Sau cel mult
Tangenţiale
Femeia
Cu imprimeuri
Ea singură
Ştie drumul bun
Spre Eden
Chiar dacă
A fost izgonită
De acolo.

poezie de David Boia (17 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre pe timp

Imaginea din ochi
s-a înghelbenit
la prima atingere
de lacrimă
nu pare să mai fie
ceea ce a fost
o mamă
ţinându-şi copilul
în braţe gata să coloreze cerul
cu zâmbet

nici nu poate fi altceva
decât o împăcare

poezie de Teodor Dume (19 decembrie 2021)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu te ştie nimeni că ţi-a fost sau ţi-e bine,
Că îţi poartă duşmănie şi o vei duce greu!
Sunt caractere care nu au niciun Dumnezeu,
Nici frică de păcate în sufletul din sine.

Maria Filipoiu / citate despre caracter

catren de Maria Filipoiu din Despre caracter (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemă alexandrină

III

Aş plânge cu lacrimile tale.
Toată viaţa am fost bolnav
de inima lucrurilor.
M-aş dezbrăca până la os
şi-aş rotunji, în pământ,
amfora de sânge a macului,
să treacă oamenii pe lângă mine,
fiecare către moartea lui,
şi să mă respire.

poezie de Viorel Ilişoi din Curierul (august 2006)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea morţii

Semnează distrat
În cartea morţii.
Cartea vieţii a fost
Ridicată discret adineauri,
Şi arsă cu flacără mică
În faţa casei.

Cine a vrut să se uite
S-a uitat descoperindu-şi capul.

Sângele s-a întins puţin pe pagină,
Îngerul îndoliat pune sugativa.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au fost oameni mulţi...

Au fost oameni mulţi cu dulăi şi cu care;
o ştiu după urmele mute din drum.
Ţărâna-i crăpată de arşiţi stelare
Şi munţii ridică şuviţe de fum.

Prea tare tăcerea nespusă, adânca
iar tu, pumnule cald, stai încins pe prăsea...
şi trebuie să se întâmple ceva...

poezie celebră de Nichita Stănescu din Tribuna, anul I, nr 6 17 martie 1957
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou de văi

Ecou de văi răsună-n tine, surdă
bisericii cu turnul răsucit...
Închid pereţii umeziţi din schit
descătuşate plesnituri de durdă

Zadarnic orologiul împarte
cădelniţa înclătinată-n loc...
... Ţi-a fost luat în gene noaptea foc
dar clipa e-n mări... departe...

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou de văi

Ecou de văi răsună-n tine, surdă
bisericii cu turnul răsucit...
Închid pereţii umeziţi din schit
descătuşate plesnituri de durdă

Zadarnic orologiul împarte
cădelniţa înclătinată-n loc...
Ţi-a fost luat în gene noaptea foc
dar clipa e-n mări... departe...

poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Nepublicate 1953
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştită

am visat că am murit – îmi spuse
şi se urcă, mică şi plînsă, la mine în pat
şi primejdia i se oglindea neagră în ochii negri
şi eu îi mîngîiam părul de lumină
şi o linişteam spunîndu-i: a fost doar un vis, adormi.

şi adormi

şi n-am mai îndrăznit s-o deştept niciodată.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acord final

A zilei licăriri nu se mai ţin
Ardoarea patimilor ce a fost s-a dus,
Vărsatu-sa al bucuriei vin,
Iar inima îmi plânge spre apus

După juneţea sărbătorilor cascade,
Ce-n întuneric lin se pierde mută,
Asemeni umbrei, frunza veştejită cade
Pe-un părăsit mormânt de toamnă slută.

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!