Poezii despre lumina diminetii, pagina 12
Femeie a verdelui copt
În serile tale stelele rămân pe loc
pământul aburește oglinzile cerului,
iar nopțile de mână cu pădurile
se plimbă pe văile adînci ale întunericului
unde apele-s înstrăinate-n singurătate.
Târziu când se pornește cântecul dimineții,
păsări cu ciocul de smalț
întrecându-se cu lumina
pun prag de încercare dragostei.
Aromele salcâmilor înfloriți
îmbată cărările ierbii de rouă
și nu mai pot pleca fără tine
femeie a verdelui copt.
Nestăpănită vibrație visează
luntrea care ne așteaptă la mal,
să ne pierdem pe nesimțite
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea tăcerii
Noaptea tăcerii albastre
nu are trup,
se topește prin întunericul
străpuns de stele aprinse.
Noaptea tăcerii surde
voce nu are,
se disipează în aer
lipsită de umbre.
Noaptea tăceru sublime
dezbrăcată complet,
se pierde pe sine
în brațele apelor mari.
Noaptea tăcerii mirate
nu are picioare,
dar fuge speriată
de lumina dimineții.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul
dintr-un singur cuvânt
s-a născut sensul limpede al înțelesului
pe pagina mea dezordonată și rătăcită în verde
literele și-au aprins lumina
iar căutările din ochi au stagnat
minutele uscate au renunțat la rotire
găsind un alt traseu neinventat
în intervalul dintre cuvinte
sărutul ce se visa în album s-a volatilizat
iar orizontul expulzat a devenit un punct în descreștere
cuvintele și-au luat un fel de libertate
evadând din unda aceea cu mesajul unei singure inimi
a apărut un alt fel de primire a dimineții neinvitate
între pereții suspendați în alb
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Involuție
mă refac după orele măcinate de rugină
în materialismul crepuscular,
expansiunea cunoașterii inventate în lăcașuri de cult,
mă adun din pânzele albe
și mă opresc în târziul dimineții ce-mi bate-n geam.
mi-e foame de lumina întunericului,
mi-e dor de umbra ascunsă-n gând,
de zborul hotărât să-ntoarcă toamna din drum.
o și ce proiecție interstelară cu clipe rotunde
împrăștiate de pe umărul tău într-o undă de bucurie
expulzată de pașii grăbiți îmi luminează calea opacă.
un fel de involuție nevindecată de suspinul copacilor
și frunzelor scăldate-n verde.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemarea inimii
Te voi iubi în mugurii sălbatici,
Când pleoapa dimineții se desface,
Iar tu-i privești cu ochii enigmatici
Care vorbesc, chiar dacă gura tace
Am să te simt în adieri de lună,
Ce își strecoară printre ramuri raza,
De parcă își dorește să îmi spună,
Că blânda ei lumină ne e paza
Te-mbrățișez în susur de izvoare,
Acolo unde curge fericirea,
În mijloc de albastru, într-o zare,
Ce a pictat în curcubeu iubirea
Am să-ți sărut pe chip tot ce e vreme,
Să înțelegi cum inima îmi bate,
Când ritmul ei încearcă să te cheme,
În clipe-n care mi-ești mult prea departe
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curge mila ta, Doamne
Curge mila ta, Doamne
Curge mila ta,
Prin crăpăturile ființei
Curge mila ta,
Și peste tot sufletu-mi bucățele
Curge mila ta,
Și mă face întreagă mila ta,
Si luminează întunericul mila ta,
Iar înăuntrul meu ai revărsat iubirea,
Picături din roua dimineții;
Și răzbate lumina printre aripile-mi plânse
Și luminează tot ochiul care vede.
Curge mila ta Doamne
Curge mila ta,
Peste toate mâinile frânte si muncite
Curge mila ta,
Și peste toate tălpile care au călcat pe mărăcini
Curge mila ta;
Și este unt de lemn vindecător,
Și este parfum liniștitor.
poezie de Giulia Mara
Adăugat de Bombastic
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu pași ușori mergeam...
Mergeam ușor spre orizont,
unde soarele sta să răsară,
iubirea așteaptă din nou pe front,
unde chemarea ta coboară.
Visele mele zburau alunecând pe ghiață,
vrăbiuțe zgribulite îmi ieșeau în cale
și eu speriată puțin de a mea viață,
încercam să iau lecții muzicale.
Cerul albastru îți fură privirea,
mă uit și văd atunci norii pe cer,
în gând și în suflet revine închipuirea
și totul mi se pare învăluit în mister.
Lumina dimineții revine și gândurile toate,
dispar ca prin minune și tot ce am mai spus,
ajung apoi pe drum la jumătate
și timpul trece, iar drumul e-n sens opus.
poezie de Eugenia Calancea (16 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec inspirat
bate vântu'-n spice, lanul e sărac.
via își lipește frunza de arac.
nucul se înclină până la pământ,
fără adăpost gândurile-mi sânt.
bate vântu'-n geamuri făina de cari.
din negura vremii se aud scripcari.
plopii desenează cerurile-n van.
îmi e sufletul al nopții găvan.
bate vântu'-n zaruri și trage la sorți.
zorii dimineții se aștern la porți.
o mătase verde-verde, de shantung,
pe umeri-mi goi cade părul lung.
ochii îi fac roată, pleoapa coviltir,
a soarelui floare de nectar potir.
trecând prin lumină, lumină să sorb.
o pală de vânt... o pană de corb...
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasiune onestă
străbat cu cuvântul drumul spre excelență
litere sincronizate se transformă-n epopee
mă hrănesc cu poezia cu nespusă opulență
cu visele de iubire să ating calea lactee.
pasiunea scrisului o voi duce-n mormânt
să simtă și pământul emoțiile mele
n-am să las tăcerea să fure din avânt
sunt cu toată firea îndreptată spre stele.
poezia poartă-n ea scene din teatrul vieții
precum munții cu filoni de generozitate
presar cinstire pe zorii dimineții
succesiuni de lumina și onestitate.
păstrează-mă Doamne în preajmă cu poeții
ei mi-au transmis mereu gânduri de libertate.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șase minute
mai sunt șase minute până la ora
șase-șase-șase - un domn
cu pălărie cu pene de cauciuc
trece pe bulevardul cetății - se-apuc
ă să-l mai tragă
de mânecă unii arbori cu crengile înghețate
înșfacă și-i smulg mănunchiul de drujbe - o
eternitate
se curge pe sine până să-i vină-n lumină
un firicel de sânge pe nas (?!) - ah
nici acum
florile de gheață din colț nu știu: a rămas
în privirile dimineții vreo pată
sau... nu
interesează pe nimeni traseele ca
mionetelor ușor dezmățate - o
dată epilate, nici nu
mai sunt de trăit cele șase clamate
minute, cum nu s-a înțeles, inventate
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!