despre moldova

Învechirea vinului

De vinul nobil, vinul bun,
Un lucru eu aş vrea să spun:
Cu cât mai mult se învecheşte,
Cu-atât mai bun se dovedeşte.

Acuma despre vinul prost,
Să nu-ntind vorba fără rost:
Cu cât mai mult se învecheşte,
Cu-atât mai mult el se acreşte.

poezie de George Budoi din Elogii vinului şi viei (12 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arderea timpului

ţi-am citit poemul
nu pot să cred....
are doar sclipirea
unui meteorit
departe de arderea
profundă, solară
aş putea spune
a doua moarte a brazilor
tu ce crezi despre tine?
.......................................
-eu?
eu sunt lumina de o clipă
care se pierde în întuneric
dar pentru clipa cât am ars
sunt fericită!
în final
totul devine cenuşă
scrisă sau nescrisă
în arderea neiertătoare
a timpului....

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ales tacerea

Am ales tacerea
Si daca ti-or fi vorbit...
Nimic din toate ce ti-au spus despre mine
aerul pe care ti-l respiram...
ploaia-ti care-mi scalda ochii...
dogoarea-ti care-mi usca buzele...
aroma-ti care-mi picura-n palme...
nebunia-ti in care m-afundasem spre inec...
n-ar fi putut fi mai sterpe
decat bietele mele cuvinte
aninate-ntr-o noapte de iarna...

poezie de Daniela Dina
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motto

Orice ţi-ar spune despre mine să ştii că sunt în viaţă!
Plutesc pe frunza umbrei pale în mândra dimineaţă,
Sunt floarea care se închide atunci când bate vântul-
Mă simţi? Tăcerea mea adie, învârtejind pământul.

Deschid, în anotimpuri, înmugurite, calde şi surde curcubee,
Le macin praful, luna-n buchete de maree-
Cad lângă tine, ploaie, nu strig când mă ridic-
Sunt părul tău, un umăr, cântec, sărut, nimic...

poezie de Nicolae Ler din Despre zile, nopţi, trecere... transcrieri din Cartea Sufletului (21 iunie 2017)
Adăugat de Ler
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic despre iubire

Iubirea este interzisă
De cele mai nescrise legi,
La rândul ei fiind nescrisă;
Oricât citeşti, n-ai s-o-nţelegi.

Iubirea, când este decisă
Nu-i niciun scrib să consemneze
Nici până când va fi permisă,
Nici felul cum o să-nceteze.

Când vei citi mai sus ce scrie,
Te rog să-l iei în râs pe cel
Ce-a scris această poezie
Şi să nu faci la fel ca el!

poezie de Marius Robu din Aproape alb (14 decembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

şoptesc când luna

pe cer se învârte alături de puful
de păpădie care se hârjoneşte
în jurul gladiolelor noroiul se prinde
pe picioare de furnici şi ele bat
step binişor înainte de intrarea
în muşuroi se aud şoapte înfrigurate
de turmă la porunca unei regine

aud viaţa acolo jos în lumea râmelor
adânc ascunse de ciocurile dure
care lovesc pământul cu un cântec
din vechime despre o iubire fără sens

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colajul

nu demult nu
pe când eram pictor şi mai mult
grafician
am dat zic eu dovadă de prea mult colaj: a
lipeam palme în stânga şi în dreapta intrării
în lumea mea: a tabloului – cei
foarte mulţi curioşi (?!)
cu bujori de sânge nespălat în obraji
nu suflau un cuvânt despre arta
pe care poate nici nu
o înţelegeau:
a colajului între rupere ne
sfârşită şi suturare pripită
a temelor moarte
sau vii prea puţin

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cititori

Despre hidalgul smead şi stăpînit
De eroism şi gust de aventură
Se crede că - virtualitate pură -
Biblioteca nu şi-a părăsit.
Isprăvile fidelei povestiri,
Burlesc ori tragicomic încheiate,
De el, nu de Cervantes, sînt visate
Şi înţesate-s de închipuiri.
La fel mi-e soarta. Ştiu că esenţial
Şi fără moarte s-a pierdut ceva
În chiar biblioteca ce-ngropa
Povestea cu hidalgul exemplar.
Copilul fila-ntoarce grav cu-eresuri,
Visînd nedesluşite înţelesuri.

poezie de Jorge Luis Borges
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clasa Zero e ceva!

Am aflat că unii zic:
"Clasa Zero e nimic!
E uşor, e multă joacă,
Nu se poate să nu-ţi placă..."

Însă eu vă spun aşa:
Clasa Zero e ceva!
Ori la sat, ori la oraş,
Ca un pui de românaş

Am program adevărat
La dejun, la îmbrăcat,
Şi de-acuma sunt mereu
Mai atent în drumul meu.

Să se spună despre mine
Că sunt harnic, ce minune!
Şi vă spun din nou aşa:
Clasa Zero e ceva!

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza (august 2012)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moscovium

încercasem să psihanalizez visul de astă-noapte
înţelesesem structura moscovium-lui& tata-şi ieşise din minţi
fotonii din cuvintele lui
mai
iluminau puţina viaţă
printre pământeni
în care
nu mai credeam
cum nu mai credeam nici în vorbele episcopului ignatie
a cărui predică de la maglavit
îl chema pe moş petrache lupu
în greaca paleologă
mă trezisem cu greu o zi plină
un text dumnezeiesc despre trump
cum a inventat el jobul la o cafea foarte amară
mâna dreaptă nerefuzată de nimeni
piatra asteroidului
privirea geloasă a femeii ne-
cartea lui jung despre un om palid
pe bicicleta electric africanii se dau pe huruiuşca spre copou

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!