Poezii despre despre moldova, pagina 117
George Moore
Vorbind despre aspirații',
Din împletiturile creionului, mai depresive decât întunericul
însuși,
Ne prezinți oare încă o formă imperturbabilă
De bufonerie franțuzească
Sau e vorba doar de auto-persiflare?
Stastiseala de zi cu zi
Ți-a împrumutat o invizibilă, fierbinte mască de anemie
Asta în vreme ce-ți umpleai "micul pahar" de la
decantor
cu un lichid transparent-plumburiu pentru a momi "zilierul peregrin"
Apoi, în glumă cumva,
Ai evadat cu ea? Înlocuitorul sufletului tău,
Spiritul al unor povestiri bune, te flatează, convins că
Relatând pe scurt
Un incident atent selectat ai cunoscut o altă frumusețe decât cea
din cociabe, spre
Care să-ți concentrezi admirația.
Până una alta, în ceea ce privește viitorul,
[...] Citește tot
poezie de Marianne Moore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre întuneric
- poezii despre viitor
- poezii despre versuri
- poezii despre umor
- poezii despre suflet
- poezii despre proză
- poezii despre prezent
- poezii despre măști
Alegere
e ca și cum am fuma din narghilea
nesfârșit aceeași emoție
și pumnul din stomac
un motor pornit în grabă
eu ucenicul în dreapta
ca și cum aș prelua o nouă slujbă
toate invențiile despre mine
cad rând pe rând
sunt un pod medieval
porțile grele ale castelului se spulberă
prințesa este goală
nepregătită să îmbrace haine potrivite
momentului ei de iubire liberă.
niciodată nu am fost gata
pentru marea întâlnire cu tine
și toate micile întâlniri s-au oprit mereu
doar la climax, cu o foame neîncetată
de a-ți câștiga toată atenția
și totuși, atât de bine te cunoșteam
încât era de la sine înțeles să refuz să mă ai
[...] Citește tot
poezie de Ancuța Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre artă
- poezii despre vestimentație
- poezii despre superlative
- poezii despre păduri
- poezii despre poduri
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre motoare
- poezii despre monumente
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Declanșatorul de plăceri
Același vin - cu nobilă sorginte -
În multe feluri poate fi sorbit
Și poți ușor uita de cele sfinte
Dacă, privindu-l, te și lași orbit.
Cunoscători si neofiți - grămadă -
I se robesc, prin patimă și zel,
Ori cad sleiți de muncă la plămadă,
Dar prețuirea e de-un singur fel...
Așa încât, se cere cumpătare
Și multă cumpănire, feții mei,
Cu cât vorbesc eu despre vin mai tare,
Pe voi vă ducă mintea... la femei.
poezie clasică de George Țărnea din Declanșatorul de plăceri (1999)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vorbire, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre plăcere, poezii despre muncă, poezii despre hărnicie sau poezii despre femei
Închide ochii
nu este bine să m-apropii
de mijlocul fierbinte al femeii
o pot privi oricând
prin gaura cheii
cum își dezbracă noaptea de pe umeri
de pe coapse
cum se întinde pe smochine arse
închide ochii și atinge
această buză
care-ți vorbește despre lumina
indecentă și difuză
închide ochii, cititorule,
nu te sfii
dar când înghiți în sec
mai bine nu clipi
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre smochine, poezii despre ochi sau poezii despre noapte
Miorițul
aștept un voucher de vacanță
să mă cazez lângă o stână
să mulg berbeci de anduranță
cu o mână pentru lapte
cu o mână pentru lână
cu piciorul pentru stână
și ce o mai scrie-n carte
fără să moară vreun om bun
despre (n)oi și transhumanță
fără să-nvie vreun nebun
scriind poeme pe-o chitanță
lângă o stână de vacanță
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oi, poezii despre vacanță, poezii despre picioare, poezii despre oameni buni, poezii despre nebunie, poezii despre moarte, poezii despre lână sau poezii despre lactate
O poveste din anii 60
îi povesteam unei prietene
pe facebook despre prima soție
ce nebunie!
femeia devine geloasă de parcă-n mașina
ei mică ar trebui să-mi aflu cazare
(?!), de parcă, de
parcă-n mașina ei: un renault din anii
60 ar trebui să îmi aflu scăpare -
ce nebunie!
îi povesteam la volan
femeii cu picioarele mini
sub fuste înguste
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre soție, poezii despre prietenie, poezii despre gelozie, poezii despre fuste sau poezii despre devenire
Solicitantul
Mai întâi, ce fel de persoană ești?
Porți cumva
Ochi de sticlă, dinți falși sau cârjă,
Proteză la braț sau un cârlig,
Sâni sau puță de cauciuc,
Croieli ca să ascunzi ceva ce-ți lipsește? Nu, nu? Atunci
Cum putem noi să-ți dăruim un lucru?
Nu mai plânge.
Deschide mâna.
Goală? Goală. Aici este o mână
Care poate fi umplută, doritoare
Să-aducă cești cu ceai și să-îndepărteze durerile de cap,
Să facă orice dorești.
Vrei să te căsătorești cu ea?
Ai și garanția
Că-ți va-închide ochii la final
Și va dizolva suferința.
[...] Citește tot
poezie de Sylvia Plath,1932-1963, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre căsătorie, poezii despre sâni, poezii despre suferință, poezii despre sfârșit, poezii despre păpuși, poezii despre plâns sau poezii despre nuditate
Respirări V
Etica, morala, adică starea de conștiință a păcatului, a erorii, provin din depărtarea cosmică, la om, dintre gură și hrană. Această departare cosmică la om dintre gură și hrană izoleaza omul de cosmos, îl însingurează și-l individualizează, îi creeaza bunul simț și acceptarea de către el a lui însuși, ca atare.(...)
Piatra nu este nici morala, nici imorală. Piatra nu poate să aibă păcate. Ea nu poate fi nici cinstită, nici necinstită. Gura pietrei este hrana pietrei. În cazul pietrei nu există nici o demarcație între gura și hrană. Ea manâncă fiindu-și sieși de mâncare.
În cazul copacului, gura copacului (rădăcina) este lipită de hrana lui (pământul). Nici in cazul copacului nu putem vorbi despre un copac moral sau nu, despre un copac vinovat sau nevinovat.
În cazul ierbivorelor, gura este despărțită de hrana numai prin anotimp, iar în cazul carnivorelor, leul spre exemplu, distanța dintre gura și hrană este scurtată prin alergare, fuga, vanatoare. Impresia este de măreție, de forța, de cruzime, dar nu de imoralitate, de păcat.
Distanța între gură și hrana la om este cosmică. Omul are multiple guri concrete și abstracte. Ochii lui, urechile lui, nările lui, creierul lui chiar sunt guri înfometate de felurite feluri de hrană, concretă sau abstractă. Distanța enorma la om între gură și hrană constituie feblețea sa, delicatețea sa, individualizarea sa, sentimentul erorii sale.
Iată cu câtă violență este resimțită această distanță într-un mi
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gură, poezii despre imoralitate, poezii despre copaci, poezii despre astronomie, poezii despre violență, poezii despre vinovăție, poezii despre urechi sau poezii despre spațiul cosmic
Propoziția
Numai Moartea știe totul
despre noi.
Zilele noastre albe,
zilele noastre negre
sunt mișcări ale condeiului ei.
Nu prea are vocabular
Moartea - iată de ce viața noastră
e o propoziție
atât de scurtă!
O propoziție
alcătuită mai mult
din părți de tăcere
decât de părți de vorbire.
Ce propoziție,
ce propoziție înfricoșată -
i se pare mereu
că aude cum vine punctul
șuierând ca un glonte.
poezie de Vasile Romanciuc
Adăugat de Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre viață, poezii despre tăcere, poezii despre negru, poezii despre mișcare sau poezii despre frică
Despre mine
Înmuguresc în mine ca-ntr-o gară
Și mă sugrumă-al roților blestem
Și timpu-n infinituri se măsoară...
Ecou și taină, repetat te chem.
Au adormit secundele-n vagoane,
Eu dorm ca un recrut pe bănci de lemn,
Valizele cu amintiri sunt goale,
Poartă doar urma vieții de infern,
În caruselul vieții o secundă
Mi-a încolțit la tâmplele fierbinți,
Ne strigă infinitul, oh, ascultă!
Un semn spre începuturi să-mi trimiți!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre infinit, poezii despre început, poezii despre trenuri, poezii despre secunde, poezii despre religie sau poezii despre muguri