Poezii despre plutind, pagina 11
Iubirea mea
o poezie dedicată celor singuri!
iubirea mea... s-a terminat...
din deget scot azi verigheta
și o așez într-un seratar!
dar nu aceasta e problema...
din suflet... nu știu cum să fac
să pot să iau cu mâna lin
să îți dau drumul în văzduh
plutind spre cerul cel senin!
acolo ești plecat demult...
dar verigheta nu mă lasă
și-n fiecare zi la prânz
la masa mea ea te așează!
mereu... noi suntem amândoi
dar este ceva ireal!
iubire... astăzi s-a sfârșit...
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu din Buchet de gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După ce prospețimea florilor a trecut (fragment)
După ce prospețimea florilor a trecut pe lacul de vest este plăcut,
În urmă mai rămân o vreme răni roșii,
Puful de bumbac plutind ca o pâclă,
Liziera de sălcii plângând în vântul însorit.
Se aud triluri și cântece, apoi tăcere, oaspeții pleacă.
Încep să simt deșertul primăverii,
Lasă perdelele să cadă iarăși;
O pereche de rândunele se îndreaptă spre casă prin ploaia măruntă.
poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păianjenul
Stă pânza-ți diafană ca o rază
Pe-un ram ce pe prăpastie se-nclină,
Iar noaptea prinde-n ea o bură fină
Pe care dimineața o perlează.
Trăiești plutind în legănare lină
Pe hăul ce sub tine surd vibrează;
Când vraja tainei lui te-ncătușează,
Îți torci un fir ca firul de lumină.
Și te cobori în adâncimea vagă...
Dar dorul ramului din nou te-avântă
Pe firul tors din propria ta vlagă.
Și fericită ești trăindu-ți visul,
Insectă mică ce domini abisul
Când noi, privindu-l numai, ne-nspăimântă.
sonet de Nichifor Crainic din Poezii alese 1914-1944
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sirena
În ochii tăi mă regăsesc, privind
Ca-ntr-o oglindă a dorinței...
Eu mă transform într-o sirenă
Plutind în valuri reci de așteptări
O plămadă de cuvinte scrise cu lumină, în zori.
Așa prind viața,
Pe un mal al universului,
Visând că tu mă strângi la piept,
Punându-mi scoici și melci
În păr și la urechi,
În loc de șoapte.
Îmi amintesc de lumea apei,
În care m-am născut,
O lume plină de mister,
Din care visele nicicând nu s-au pierdut.
Acolo unde primul pas,
În lumea noastră l-am făcut.
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Busuioc
Pe o aripă de armonie,
Pe o cheie sol
Am pornit în călătorie
În interiorul aerului.
Prin el și timp pătrund în tine
Purtând o aripă de bucurie.
Tresar în largul oceanului,
Al timpului și aerului
Plutind pe o frunză de busuioc
Cu care aerul perforează timpii.
Culeg din râul timpului
O culoare din Soare
Prefăcând-o în inima
De mamă, ce duce dorul
Pe o margine de lac,
Spre timpul
Prefăcut în aer
Cu miros de busuioc!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă târzie
E toamnă târzie, copacii sunt goi,
văd frunzele-n parc răscolite de vânt,
se-adună sub banca pe care-amândoi
lăsam să dispară un sfânt jurământ.
Pe cer se revarsă nori de zăpadă,
se simte-nserarea plutind printre tei,
în parcul pustiu nu-i nimeni să vadă
că încă te-aștept rătăcind pe alei.
Mă-ndrept către casă, ajung ostenit,
pun lemne în vatră pe jarul încins,
în jocul din flăcări un dor răstignit
dispare-mpreună cu gândul învins.
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să respiri lumină
cuvântului i-a fost dat să știe primul
și tot el s-a-îmbăiat în lumină plutind pe începutul lumii
departe de împărăția lacrimilor ce s-or naște
sunt cuvinte care mor. se prefac în bolovani
și cad cu zgomot surd până-n adâncul ființei tale
se lipesc de suflet și se transformă în tumori
poezia e lumea din lăuntrul lumii.
e palatul de cleștar al tuturor cuvintelor
ce te ademenesc dacă te nimerești în mreaja lor
"doar tu îmi ești plăcere-n lume... "
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimă, capăt de vis
Te-am găsit plutind
Ochii mari am deschis
Erai închisă plângând
Lacrimă capăt de vis
Ascunsă într-o mare
Temătoare și sărată
Sora dorului iubitoare
Țâșnești ca o săgeată
De fericire tu apari
Prin genele stufoase
Un sărut pe buze pari
Tristă în clipe furioase
Perla fericirii și tristeții
Simțire la bine și greu
În pruncie și bătrîneți
Punte între bine si rău
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbetul luminii în paharul colorat al nopții
în uimiri colorate
ne scaldă
pe fiecare
ochii nopții
împletindu-ne cu pașii vântului
și
surâsul stelelor
picurii nopții
nu ne mai ating
ci doar
fulgii de vise
care-n alb îmbracă pământul
și strada
și trotuarul
plutind pe aripile vântului și ale nopții
ca o mângăiere adusă
de pe înălțimi
alături
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (15 decembrie 2016, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbetul luminii în paharul colorat al nopții
în uimiri colorate
ne scaldă
pe fiecare
ochii nopții
împletindu-ne cu pașii vântului
și
surâsul stelelor
picurii nopții
nu ne mai ating
ci doar
fulgii de vise
care-n alb îmbracă pământul
și strada
și trotuarul
plutind pe aripile vântului și ale nopții
ca o mângâiere adusă
de pe înălțimi
alături
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (15 decembrie 2016, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!