pictat

Amfitrioana

intraţi-mi în suflet sunt o amfitrioană
sunt copleşită câtă lume încape
pe fiece perete zâmbeşte o icoană
poeţi şi filozofi să-mi fiţi aproape.

închiriaţi-mi inima ca un hotel
dar nu-mi răvăşiţi mândrie de versuri
culori din curcubeu au pictat un pastel
ploi mistificate au spălat eresuri.

nu-mi călcaţi peste inimă cu bocanci
mă doare să simt negre ostilităţi
am stat mereu departe de saltimbanci
de stafiile nopţilor bântuind prin libertăţi.

gândirea savuroasă o pun pe tavă
lângă florile iubirii sinceră, suavă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altfel

altfel a venit culoarea zilei
din cercul înghiţit de şarpe,
nunta chimică şi-a transferat elixirul pe inima lucrurilor,
feţele realului s-au zbuciumat
şi doar una absentă din cărţile vechi
a dăruit puterea de a fi în ochiul căzut
printre paşii de îngeri.

seara întârziată a îndesat verdele pădurii
în spaţiile închise aflate-n surpare.
am ascuns mâinile la spate când a trecut răcoarea
peste arsura cu doldora de săgeţi.

copacii au făcut zid,
hotelurile albe s-au clătinat ca o părere
şi-n locul pictat de natură, deodată nu mai eram.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemarea inimii

Te voi iubi în mugurii sălbatici,
Când pleoapa dimineţii se desface,
Iar tu-i priveşti cu ochii enigmatici
Care vorbesc, chiar dacă gura tace

Am să te simt în adieri de lună,
Ce îşi strecoară printre ramuri raza,
De parcă îşi doreşte să îmi spună,
Că blânda ei lumină ne e paza

Te-mbrăţişez în susur de izvoare,
Acolo unde curge fericirea,
În mijloc de albastru, într-o zare,
Ce a pictat în curcubeu iubirea

Am să-ţi sărut pe chip tot ce e vreme,
Să înţelegi cum inima îmi bate,
Când ritmul ei încearcă să te cheme,
În clipe-n care mi-eşti mult prea departe

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum 40 de ani

10 minute.
Un tablou desenat, pictat şi retuşat,
o doamnă bătrână, înaltă
plimbâdu-şi nervii în principală,
câteva ore pierdute în telenovele
şi întâlnirea cu Florina...

o după-amiaza tristă...
Nord şi Sud
pentru Eforiile nopţii ce urmează,
pentru uraganul isteric al dimineţii,
pentru 450 de îngeri
şi pentru următoarea după-amiază tristă.

Închid ochii cu
gândurile zugrăvite
şi văd mai puţin normal cum joacă şotron în faţa blocului fata pe care am cunoscut-o azi.

În absenţa dărăpănată a cuvintelor tale mă lupt cu toate înfăţişările obsedate ale anului 2018...
Şi aşa mai trece un apus...

[...] Citeşte tot

poezie de Tiana Badea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulturul de vis

Pe aripi de zări, uneori,
sau, poate, pe-un nor călător,
apar, producându-mi fiori,
imagini c-un vultur în zbor.

E-acelaşi, puternic şi trist,
plutind liniştit pe un cer
pictat ireal de-un artist,
al artei umil mesager.

Îşi poartă misterul tăcut
şi pare un vultur de foc
atunci când, pe cer apărut,
îi face doar Soarelui loc.

Îmi pare din timpuri desprins,
contrast între piatră şi lut,
stăpân peste-un cer necuprins
sub care se simte pierdut.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând rătăcit într-un nor

Agitaţia e atât de grea de suportat
că uneori e ca un val pictat,
când toţi vrem multă libertate
şi vrem ca toate să ne fie acordate.
Iubirea noastră e ca vântul
care adie uşor, oftând,
iar de ar fi să nu mai bată
aş mai avea un singur gând...
Să mă strecor încetişor,
cu gânduri bune şi mult dor,
să iau inima ta din piept, uşor
şi să-i recit cu duioşie un sobor.
Tu mi-ai dat aripi ca să zbor
ca un fulg de nea în nor,
să plutesc spre zări senine,
dar tu iubire zbori cu mine.
Sperăm că vom fi triumfători
în luptele cu buclele de nori
şi vom zâmbi mereu cu duioşie
unul altuia din nou să fie.

poezie de Eugenia Calancea (9 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfânta Treime

În trei culori mi-e sufletul pictat
Şi vă spun asta tocmai să se ştie,
Că sufletul meu nu-i de-nchiriat
Şi-n suflet, port întreaga Românie!

Sunt trei culori ce-mi definesc trăirea,
Iar Dumnezeul meu, e-n toate trei!
Şi martor sunt: înseamnă nemurirea,
În româneşte, cu strămoşii mei!

Destinul meu e şi destinul ţării
Şi oriunde m-aş duce, sunt român!
Şi de-s pribeag, nu dau uitării
Nici mamă, nici meleagul meu străbun!

Pe trei culori, îmi juruiesc credinţa:
Aşa să mă ajute Dumnezeu!
Şi sfântă-mi e trăirea, ca dorinţa
De pace şi belşug n jurul meu!

poezie de Marius Adrian Porojnicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţumesc cerului

M-am liniştit acum, când florile mele sunt mai înflorite
Şi bradul e mai falnic ca oricând,
Îmi sărută buzele pălite,
Parcă îmi spune că exist...
Să fiu o mamă bună ca până acuma,
Am privit spre cer, i-am mulţumit Domnului
Pentru frumoasele cadouri din viaţa mea.
Voi trăi pentru aceste frumoase bijuterii
Care mi-au pictat lumina în fâşii de iubire.
Pentru diamantele mele ce se perfecţionează mereu,
Avem cele mai frumoase cadouri de Crăciun, zâmbetul cald,
Avem spiritul sus, de gingaş copil şi fluture risipindu-se-n rai.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

In loc de taceri

între pereţii mei
împart pâine prăjită
cu un cărăbuş rătăcit
şi-o inatenţie mică

de frig
mi se lipesc genele
pe sticla de gin
şi buzele pe gâtul păpuşii
de porţelan

o uram în copilărie pentru sânul ei rotund
şi ochii blegi de regina tâmpită
a raftului trei

acum mi-e milă s-o sfărâm în pumn
e şi ea un cocoloş de caolin pictat manual
aşteptându-ţi trecerea
să-i cutremure fustele învolburate
şi să-i încarce ochii

[...] Citeşte tot

poezie de Cristiana Popp
Adăugat de Alexandra Dolhescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi tu prin timpul meu arar trecând

şi timpul şi-ntinde trupu-n
cenuşa de doi stânjeni
îndoliază azi şi zboară
văzul meu cărunt
şi vălul roz pictat cu tuberoze
ţi-e luat de vânt, iubito
mă pradă lupii veniţi
tocmai din ostrovul Miklosich
şi urlă doar pustiu-n
cătunul singurului gând
doar două insule de jad
mă urmăresc agonizând
sunt ochii tăi de umbre,
cu furci şi pânze de păianjeni.
'năuntru simfonia oaselor
şi-al lumii ospăţ de rând
în depărtări,
sinapse mai troznesc,
mor caii nechezând
în urma noastră,

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!