Epigrame despre parintii care m-au infiat, pagina 11

- Mă faci în faţă, pe mine idiot?
Strigă Ion, scrâşnindu–şi dinţii.
- Eu nu te fac, că nu mai pot,
Pe tine te–au făcut deja părinţii.

Vama asta, rod al minţii
Unei hrăpăreţe naţii,
La ieşire-mi ia părinţii,
La intrare îmi ia... fraţii.

Cei ce m-au apreciat
Nu au o părere clară:
Unii zic că-s încuiat,
Alţii, că-s pe dinafară!

Băsescu, Boc şi Ponta, zice Crin,
Au tăiat totul în patru,
Însă taxele pe stâlp şi vin
m-au trimis la psihiatru.

Acelora ce mint, părinţii
Le-ar spune, din motive, varii,
Să-şi spele toată ziua dinţii...
Că pot să facă multe carii.

Mă-lupt cumplit cu deprimarea,
Deja amicii m-au uitat:
Pe dreapta mi-am schimbat cărarea
Şi nimeni nu a observat!

Neutre, vesele sau triste,
Servind doar altora otravă,
Colegele epigramiste
Mereu m-au ridicat în slavă.

Urgent aseară am sunat
Călcată de hoinari nebuni
Să spun că m-au dezvirginat
De şapte ori în două luni.

Oglindă-am fost, dar nu mă plâng,
Că m-au călcat şi spart din mers:
Sunt mai bogat, acum răsfrâng
În orice ciob un univers.

Adio, nu mă mai întorc,
Mascaţi m-au dus în beci domnesc,
Căci de Ignat, tranşând un porc,
Am spus că fac salam săsesc!

<< < Pagina 11 >

parintii+care+m-au+infiat