Epigrame despre parintii care m-au infiat, pagina 10

De atâta aşteptare
Tremuram nervos, ca varga:
M-am dus singur, pe picioare,
M-au adus acas'... cu targa!

Acei ce m-au adus cu carul
În cimitirul de sub deal
Mi-au pus în groapă celularul,
Dar, din păcate, n-am semnal...

Eram Primar cu capu-n nori,
Dar bucuria mi-o furară:
Ca şi pe alţi predecesori,
Când m-am trezit, m-au dat afară!...

Cum nu mai sunt, de-un timp, atent,
Furat de mierea poeziei,
M-au pus amicii la curent
Că, azi, e ziua... bateriei!

O vânzătoare super de frumoasă
Şi-anunţul... "Vin pentru acasă"
M-au provocat să-ntreb sfios
-Şi... când veniţi, vă rog frumos?!

M-au îngropat şi la picioare
Mi-au pus un trandafir spinos;
Când –noaptea- ies la o plimbare,
Îmi intră ţepii pân' la os.

Soacra nu mai pridideşte
Gătind ca la zile mari;
Şi-a primit cadou, fireşte,
De la noră alţi gumari.

M-apostofaşi, făcându-mi vină,
Când m-au apreciat în plen,
Că tu ai vrea să treci albină,
Dar eşti alergic la polen.

Profesorii, din trainice motive,
Vor manuale după un model,
Părinţii le doresc alternative,
Elevii-n schimb, nu vor de niciun fel!

Mămica în faţa statuii fără braţe:
- Uite, ea nu şi–a ascultat părinţii,
Priveşte-atent cum poate să arate,
Fiindcă şi–a ros unghiile cu dinţii.

epigramă de Paul Constantin (aprilie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 10 >

parintii+care+m-au+infiat