padurea freamata

Va urma

Eşti aici în fiecare frunză care freamătă
Eşti aici în odaia cu saltea de paie
Eşti în apa Siretului
Din flori şi girasol plăzmuită

Se aprind pupile ca focuri în inele
Se deschide noaptea ca o ladă cu jucării
Cu licurici

Aşteaptă paradisul înscris în liniile din palmă
Iată merişorul râde printre dediţei
Răvăşit parfumul peste câmpul nud
Perzistă ca o dorinţă timidă

poezie clasică de Saşa Pană din Cuvântul talisman (1933)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iau barca şi mă urc în cer
şi în pământ, şi-n flori, şi nicăurea,
cum raza serii într-un giuvaer
şi cum ecoul colindând pădurea

catren de Anghel Dumbrăveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A venit a venit primăvara

Fericit doar cine cântă
codrul iar mă ia la trântă
iar pădurea ce nevastă
mă-ntinde colea pe coastă

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (20 mai 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seară de Crăciun

Cum se-nfioară vinul,
Când viţa dă în floare,
Se tulbură creştinul,
În prag de sărbătoare,

Cum freamătă plugarul,
În fapt de primăvară,
Aşa pogoară harul,
Prin case, pe la ţară...

Copiii bat meleagul,
Zburând din tindă-n tindă,
Şi-nnobilează pragul,
Cu câte o colindă,

Trezind din adormire,
Şi renăscând solia,
Vestesc prin omenire,
Că s-a născut Mesia!

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colţi

Eşti cu mine-n pădurea cea mare
pe-o potecă aleasă de noi
să ne-ndrepte spre-al nostru zăvoi
unde lumea de-afară dispare.

Doar un râu, ca o graniţă vie,
ne asigură liniştea-n doi
şi îşi poartă pe undele moi
o poveste ce, singur, o ştie.

A fost martorul luptelor noastre
cu stihii ale lumii de-afar',
cu duşmani ce apar şi dispar,
dar şi-al nopţilor noastre albastre.

Încă simt printre dinţii puternici
nişte resturi de suflete vechi
ce au vrut să îşi facă perechi
şi-au crezut că au dat de nevrednici.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsărind

ca un vuiet din hău
se-aude sub cetini
lacrima ploii

pe albul incert
pădurea îşi ţine sufletul
în palmele verzi
şi duce cu mult mai departe
misterul

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea – poem diamant

Copaci
cu crengi
pline de frunze,
întortocheate ca în labirint
ascund în desişul lor păsări
colorate, mari şi mici,
ce-şi cântă trilurile
ascultate de
natură.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Postumă

Lumea se teme. Lumea tremură
Doar un soare sleit
Atinge strugurii de septembrie.

Lumea se teme. Lumea aşteaptă.
Ce să-i spui ca s-o linişteşti?
Umbra se strânge încet.

Şi ce-are a face că noi cântăm!
Alte glasuri, năclăite, o-mbată;
Nu e de-ajuns pentru a îneca timpul.

Ea freamătă, c-o spumă pe buze.
Umbra vine să-i chircească tâmplele.
Lumea se teme. Lumea aşteaptă.

poezie clasică de Jules Romains din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La miezul nopţii

Flacăra mică-a lămpii pâlpâie
pe noptiera patului ei rece.

Ea tremură uşor
între în cearşafurile din satin roşu,

anticipând
atingerea uşoară a mâinilor pe piele,

răsuflarea caldă pe ceafă,
buzele înfiorând gâtul ei svelt.

Ea tremură uşor
În vreme ce ceasul bate de douăsprezece.

Inima îi freamătă.
Paşi; scârţâitul uşii de lemn.

Ea tremură uşor.
Ţinându-şi respiraţia... pretinde c-a adormit.

poezie de Paul Callus, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echilibru

Unii cu râsul,
Alţii cu lacrimi,
Timpul cu fuga,
Omul cu patimi,
Roata cu drumul,
Cerul cu stele,
Noaptea cu visul,
Pădurea cu iele,
Luna cu vraja,
Vieţi cu destine,
Demon cu înger,
Eu şi cu tine..

poezie de Corneliu Subotnicu
Adăugat de Gina Mera
Comentează! | Votează! | Copiază!