ostenit

Mamei

... când ai plecat mijea de zori
şi orizontul sângeriu la răsărit
împrăştia rafale de fiori
peste pământ de noapte ostenit

eu am ieşit afară pe furiş
şi văd că tata plânge lângă prag
zgârcit şi ţărăneşte şi pieziş
şi sprijinit pe-o coajă de toiag

s-a prăbuşit tot cerul peste tot
şi cerul meu intern s-a prăbuşit
şi tu acolo, undeva, pe eşafod
te mai luptai în gândul meu cu: "N-ai murit"

şi brusc am încetat să te mai simt
şi brusc m-am resemnat cu: "Nu mai eşti"
la fel de brusc în spaţiu şi în timp
s-a stins un Soare mic şi omenesc

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (3 ianuarie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşa

era târziu şi era toamnă, doamnă
se strecurau în palmă tainice regrete
eu rătăceam prin clipe desuete
atingeam noaptea cu degetele în ţipătul furtunii
pe ultimul ţărm, răsturnat între gânduri
eram omul ce cântă la chitară
eram chitara ce sparge un zid
eram flacăra ce se stinge pe ţărâm ostenit
eram forma ce caută disperată un om
sunt tăcerea ce vine
în care eu plec
ochii mei au zărit izbăvirea
mai trece şi timpul curent
eu plec femeie în neliniştea serii
uneori împleam cununi de păpădie, pentru tine
cine ştie, ce a fost să fie...
zilele se scurgeau spasmodic în mine
noaptea zburam peste ziduri
nu simţeam nici foamea, nici durerea
hoinar în noapte

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invocaţie

Mi-e inima o rană de doliu şi de sânge.
Atâtea suliţi arse prin ea au străbătut,
Că-n ochi nu-mi mai rămase nici lacrimi pentru-a plânge
Pe florile uitate de vara ce-a trecut.

O, muză, tristă muză! sub ceruri vagi şi pale,
În norii blonzi de toamnă, sub zările-azurii,
Eu te-ntrevăd, cu ochii deschişi - două opale -
Cu păr ce rourează în valuri aurii.

Pe lungi vestminte albe în ale căror cute
Şi-ascund uitate raze de soare ostenit,
Şi moarte foi pe care pădurile tăcute,
Pe când cădea amurgul, în păr ţi-au risipit.

O, muză blândă! în mâini de ceară fină
Ai florile uitării ce veşnic le cătai,
Să adorm iubirea-mi tristă ce-n inimă-mi suspină
Eterna nostalgie pe părul ei bălai.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Dimitrie Karnabatt
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet trist de pianistă

Când doru-amar îţi arde licărul din privire
Cenuşa-i se depune pe sufletu-ţi ostenit,
În faţa omenirii joci falsul rol fără şovăire
Dar în faţa sorţii eşti un proscris prigonit.

Din ochii trişti, apatici, văpaia-ncet se stinge,
Lacrimile se prăvălesc pe pianul îndoliat,
Farmecul chipului se ofileşte şi se prelinge
Pe clapele albe-negre ale singurului tău aliat.

Aliat la deşertăciune, la suferinţă şi la trădare,
Notele-i se-ngemănează în simfonii de-sfârşit,
Degetele-ţi mângâie clapele reci oferind alinare
Zbuciumului lăuntric de-acorduri de jale răvăşit.

Putregaiul se-aşterne pe dantela ochiului îndurerat,
Pe lespedea minţii se zbate chipul tău înmărmurit,
E ultima melodie dedicată creştinului ce mi-a furat
Bruma de speranţă, pân' ce degetele mi-au ologit.

[...] Citeşte tot

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai lung îmi pare drumul, acum la-ntors acasă

cât de bucuros am fost când am evadat de pe tărâmul tăcerilor
simţeam că trăiesc, că pot face ce vreau, că mă reprezint prin vorbe nu numai prin fapte
dar am aflat că de cele mai multe ori, cuvintele rănesc
şi în jurul vorbitorilor se naşte un gol dureros
am alergat de colo-colo, dar fiecare era ocupat cu sinele
îşi căuta cuvintele şi spera la o nouă viaţă
hei! chiar nu mai vrea nimeni să mă asculte? devin plictisitor?
conversaţie sau comunicare, dialog sau monolog
târziu, când m-am aşezat ostenit
am început să ascult
şi tăcerea mea avea gust bun
în jur se strângeau alţi oameni care ascultau
apoi, jur-împrejur lume tăcută, ascultând
departe de lumea dezlănţuită
departe de cuvântul vorbit
şi cuvântul creştea în mine, dar nu mai era dureros
era înţelept. şi tăcut. şi îmi plăcea
şi am zis că e timpul să mă întorc acasă
dar tăcerea cu greu îşi mai făcea loc
printre interjecţii

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când mă ştii

De când mă ştii, am luat asupra mea
Povara-ntodeauna, Doamne, cea mai grea.
Şi tot urcând în coastă, vream s-arăt
Că nu mă dau poverile-ndărăt.

O suferinţă între alte două
N-am socotit-o suferinţă nouă.
Haide şi tu, aşează-te-n spinare.
Mă simt voinic. Pe cine ce-l mai doare?
Cine-i străin şi singur, cine?
Să urce-n cârcă, pe şamar, la mine.

Hai, ticăloşii, blânzii, toţi de-a valma,
Câţi aţi întors obrazul, câţi l-aţi bătut cu palma,
Însărcinare, poate, am de la Satan
Să vă ridic la cer prin uragan.
Sunt robul vostru, hotărât de sus,
Să fiu caricatura lui Isus.

De câţi în seamă mi v-a dat

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a stins o babă-n sat

S-a stins o babă-n sat. Nimic fatal.
Avea şi ani destui, era schiloadă,
Mai bine că s-a dus; de la un timp,
Abia putea, săraca, să mai vadă.

"Şi-apoi, ce-i drept, a cam trăit destul;
Şi-a îngropat bărbatul şi-un nepot
De parcă o uitase Dumnezeu.
Mai bine că s-a dus! Aşa socot!"

Ei, da' şi eu m-am ostenit nespus",
Făcu groparul, mai turnându-şi vin.
"Se sapă greu pe ger. Şi de-aşa chin,
Vă faceţi milă de-un bănuţ în plus".

"Acuma, că s-a dus, vă rog frumos",
(Grăi printre meseni o întrebare)
"Veţi scoate casa asta la vânzare,
Sau o păstraţi şi voi pentru nepoţi?"

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecarea tatei

în iarna ceea taica nu voia să moară
se zbuciuma pe laiţa sa din sărăieş
mereu ruga să fie dus cumva afară
să vadă de nu vin dinspre Făleşti...

sau poate-a fi cumva dinspre Ungheni
şi-oi claxona la poartă ca pe vremuri
eu, trup din trupul lui de Osoieni
şi sânge, şi suflare, şi blestemuri...

simţea bătrânul că de moarte-i încolţit
că-i rândul lui să-i cerce ascuţişul coasei
dar înainte de-a pleca spre infinit
voia ca să mai stăm pe prispa casei...

să bem în doi un ultim păhărel de vin
şi să ne luăm un bun rămas, fără cuvinte
şoptindu-mi cam pe unde-n ţintirim
ar vrea să-i facă popa loc printre morminte...

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (2 februarie 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am obosit

Am obosit, Părinte, de-atîta alergare,
Simt cum puterea vieţii se duce tot mai mult,
Şi-aştept odihna care o voi primi Acasă
Cînd voi lăsa şi truda, şi-al apelor tumult.
Abia mai pot, o, Doamne, să urc cărarea vieţii,
Trăgîndu-i după mine pe-ai mei pe calea Ta,
Dar vreau să-i duc cu mine, cu toată greutatea,
Căci despărţirea noastră ar fi cu mult mai grea.

Şi simt în mine dorul să zbor spre Cerul Slavei
Descătuşat de lutul în care m-ai sădit,
S-ajung la Tine, Doamne, în cea mai mare grabă,
Şi prăbuşit, Isuse, să-Ţi spun: Am ostenit...

Mi-e dor de clip-aceea ca de izvorul vieţii,
Apropie-ntîlnirea, o, Mirele meu drag,
Că eu aştept cu trupul pătruns de oboseală,
Să trec, cu osteniţii, al biruinţei prag.

Dar ştiu că alergarea eu încă n-am sfîrşit-o

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Avram
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă uit la flori

Ma uit la flori, ma uit la stele:
Esti chinul dulce al tristetii mele.
Ma uit in mine, ca intr-o chilie,
Ma uit in ceruri, in imparatie,
Ma uit in gol, ma uit in vizuini.
Te caut printre spinii din gradini,
Dau buruienile de-o parte, de otrava,
Si pipai locul urmei tale cu zabava.
Strabat calare sesul, cucuruzul:
Te caut cu vederea, cu auzul.
Ma plec la tranfafiri si le miros
Bobocii din tulpinile de jos.

Fusesi in toate si te-ai dat in laturi.
Incerc sulfina: tu trecusi alaturi.
Intreb plapandele verbine.
Ele raspund ca stie patlagina mai bine.
Zisei soparlei:"A trecut pe-aici?"
Ea m-a trimis la serpi si licurici.
Si neprimind raspuns nici de la stupi,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!