intuneric nichita

Iarna

Vine-o pasăre şi coase,
în fuioare de mătase,
Ale norilor atlase,
De ţări lungi şi lunecoase...
Vine-o faţă şi descoase,
Tot ce pasărea lucrase,
şi cu genele-i lucioase,
Ninge flori de nea frumoase,
şi-apoi le preschimbă în raze,
Argintând cărări şi case...

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând 8

Poeziile foarte bune care sunt compuse
pe o linie melodică proastă se uită iute
odată cu linia melodică. Pe când o
poezie proastă pe o linie melodică bună
rămâne în memorie.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autobiografie la Belgrad

I

Geometria e liniştea
întâmplării!

II

Când caii dorm,
călăreţii sunt morţi!

III

Ieri gura mea sângera.
Azi sânge
ează cuvintele mele!

IV

Nu cântecul privighetorii,
ci înţelesul cântecului ei!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu din Opere impersonale
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înaintele adevărat

O, cât de suav trebuie să fie osul copilului
ca seva copacului, ca şuierul vântului
O, viitorul ca verdele frunzelor
ca surâsul buzelor
O, ţară, ou colorat
pe care se aşează măiastra
cu aripi de sticlă cum e fereastra
spre înaintele adevărat.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crucea noastră

E importantă a mea cruce şi pururi eu mă rog,
chiar şi-n întuneric, sau când nu pot să mă-ntorc,
mi alină suferinţa să mai pot exista,
mă sfâşie durerea, dar gânduri rele nu am.
e grea a mea tristeţe şi dulce al meu chin,
mă rog în faţa ta cruce în loc întunecat, pustiu,
acolo unde nimeni nu mă poate vedea,
alung şi lacrima şi dorul, nimic nu las în urma mea.
Alungă suferinţa ce coboară peste mine
şi fug de întuneric că acolo nu e bine,
îmi fac o cruce şi alung durere şi lacrimi şi dor,
să-mi fie mie bine şi mă rog până mor.

poezie de Eugenia Calancea (14 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul din 31 Martie

Venise la mine smerita,
Pulpeşa, dagherotopa,
Muierea, curva, fata,
Neîntâmplata şi eterata.

Cu doar puţine vocabule
Ea, cu buzele,
Tipărea
Peste pielea mea
Incunabile.

Era fără-ndoială femeia
Mânată spre mine de unul, Nichita
De la Nicheea...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei din Un poet din Tibet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântare

Ce puţine sunt ale noastre din noi
şi cât de puţină de murdărie, dezesperanţa, Doamne,
este în noroi
şi câtă de zgârcenie de alb se află
în fulgul de zăpadă
şi ce puţină piele şi înfrigurată
ai pus
pe trupul plin de răni,
pe carnea vie a existenţei mele.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cum sunt eu

Nu cum sunt eu sunt eu
ci cum eşti tu sunt eu.
Un fel de tu sunt eu
pe care nu l-ai mai lăsat
să fie eu.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de P. Iasmin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nichita, mă uimeşti, să ştii! Căci ar fi bine, Tu să fii Nu chiar ca mine, zău, aşa! Ci doar [...] | Citeşte tot comentariul

Zvon

Fiarele înainte de zori
îşi scutură de pe sine tandrele putori,
damfurile, izurile,
pătratele, prismele.

Răsare obişnuinţa, legea, idolul
nenăscutul, vag-plodul.
Este neliniştea care vesteşte
fiecăruia în singurătate că este.

Adică sudul,
adică nordul.

poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul, În dulcele stil clasic, 1970
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărăbuşul de aramă

Din belşugul de verdeaţă,
Cărăbuşul de arama
Vine din turnătoria
Verii, să-l luăm în seama.

Zgomotos ca o reptilă
Printre vreascuri se avântă
Să arate că-i din lumea
Celor care nu cuvântă.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Daria Ungur
Comentează! | Votează! | Copiază!